Ultimul om bun

     

Este prima carte de A.J. Kazinsky pe care am citit-o si de fapt singura pe care am pus mana deocamdata si asta pentru ca sunt o mare fana a seriei negre si in general a carilor de la editura trei. Este prima carte pe care am citit-o dar cu siguranta ca nu va fi singura pentru ca mi-a placut si imi doresc sa mai citesac si altele. Povestea cartii este urmatoarea, Niels Bentzon un politist danez primeste de la un coleg din Venetia dosarele unor cazuri care urmaresc decesele suspecte ale unor persoane in diverse colturi ale lumii toate avand niste tatuaje bizare pe spate si ca singura legatura intre ele faptul ca pe perioada vietii au fost considerate persoane bune, filantropi si oameni cu un suflet mare gata mereu sa ii ajute pe cei din jur si sa se sacrifice pentru ei. Incercand sa rezolve cazul ia legatura cu politistul din Venezia care i-a trimis dosarele, de inteles se inteleg cam greu pentru ca nici unul nu vorbeste o limba comuna dar ajung impreuna la concluzia ca mortile au la baza un stravechi mit evreiesc potrivit caruia in fiecare generatie se nasc 36 de oameni buni, oameni meniti sa protejeze lumea si ca persoanele ucise sunt exact acesti oameni. Dat fiind ca in momentul cand inteleg acest lucru 34 dintre ei erau deja morti nu le ramane de facut decat sa incerce sa alfe cine sunt cei doi lipsa si sa incerce sa-i protejeze. Cu ajutorul unei astrofiziciene de care Niels se si apropie usor sentimental desi era casatorit cu o femeie plecata in Africa pentru un job si pe care nu a urmat-o dat fiind ca avea o fobie de calatorii, ei afla ca cei doi oameni pe care ii cauta sunt in Venetia si in Copenhaga. Din nefericire afla prea tarziu ca cei doi sunt chiar ei doi, in momentul in care politistul din Venetia moare. Acum nu-i mare ramane lui Niels decat sa afle ce are de facut pentru a ramane in viata pentru ca se pare ca, criminalul este insusi Dumnezeu.