In Tara lui Dumnezeu

"Daca te-ai nascut femeie, trebuie sa traiesti si sa mori ca o femeie”" Adevarat graieste doamna Tatiana Niculescu Bran, cunoscuta la noi prin cunoscuta “Spovedanie la Tanacu“. Nu eram familiarizata cu proza dumneaei si am ocolit-o in mod sistematic (de publicitate a avut parte, n-a stat rau la acest capitol) dar marea mea retinere pornea din frica ca dupa revolutia (!) din ’89 am avut parte de multe referiri cu privire la epoca de aur, comunismul la romani si impactul ceausist cu toate ororile lui. In “Tara lui Dumnezeu” Tatiana Niculescu Bran nu se refera la acele timpuri (desi nu s-a putut abtine si apar aluzii la dorinta romanilor de a emigra in Vest), dumneaei scrie tot despre lumea a treia de la Cornul Africii, despre obtuzitate si intoleranta, despre obiceiuri si traditii ce rezista de-a lungul timpului desi nasc contradictii si dispute inflacarate. De data aceasta, subiectul este micuta Hani, o fetita de origine afara, care este foarte aproape de momentul numit solota (excizie genitala), considerata a fi o sarbatoare a feminitatii pe acele meleaguri dar vazuta ca un tratament inuman si monstruos de catre europeni si civilizatie. „…în subconştientul acestor populaţii se pare că e înrădăcinată ideea potrivit căreia clitorisul reprezintă o excrescenţă periculoasă şi un fel de rămăşiţă falică în trupul femeilor, după cum prepuţul, la băieţi, e asociat cu feminitatea. Filosofic vorbind, ideea că ne naştem androgini sau bisexuaţi are rădăcini mitice atât de vechi, încât nu te-ai aştepta s-o regăseşti atât de vie şi de concretă în secolul nostru şi înscrisă chiar în trupuri de fiinţe omeneşti. Solota, aşadar, în gândirea lor, e menită să îndrepte lucrurile: băieţilor le şterge urmele de feminitate, iar fetelor le redă feminitatea pură.” Lumea afarilor este familiarizata cu acest obicei, femeile sunt supuse acestei operatii dureroase in ideea ca devin pretioase si au sansa fie a unui maritis bun, fie valoarea lor creste si pot fi vandute cu un pret bun. In caz contrar, singura alternativa este aceea de a fi considerate femei usoare iar viitorul nu le rezerva decat promiscuitate, prostitutie, saracie si boli. Parerile sunt impartite: diplomatul francez este oripilat de acest obicei dar nu ia pozitie fatisa spre marea dezamagire si furie a sotiei sale, Marie; Andre, copilul lui de 10 ani, nu intelege tot si se bucura de momentele petrecute alaturi de tatal sau si de vacanta mult-asteptata; doctorul Bertrand vrea sa dea totul in vileag si sa transforme solota lui Hani intr-o dezbatere internationala; barbatilor afari li se pare o etapa normala si nu se implica, acesta fiind domeniul femeilor si a moaselor; si, nu in ultimul rand, fetita Hani, a carei naivitate si ingenuitate ne fac sa uitam de infioratoarea si inevitabila experienta . Prin extrapolare, avem de-a face aici conflictul dintre traditionalismul fanatic si nu neaparat cel religios (Somalia afarilor din Cornul Africii) si progresul lumii occidentale (Franta zilelor noastre). Miza este redata alert si cam succint in capitole scurte, din prisma fiecarui personaj implicat, in functie de educatia, principiile si traditiile fiecaruia. Nepasator nu ai cum sa ramai dupa ce citesti o astfel de carte, dar destul de zguduit, da. "Azi suntem patru fete la taiat. Trei sunt din sat si au implinit si ele anii. Moasa-de-neam ne taie si ne inchide pe rand portile desfranarii. Apoi o sa ni le coasa ca si cum le-ar pune zavoare si o sa fim netede si frumoase ca fiicele faraonilor.[...]Din mosi-stramosi, toate fetele trebuie sa treaca prin asta si n-oi fi eu cea mai proasta si mai fricoasa. “Hani, sa te porti dupa rangul tau”, mi-a zis bunica. Asa am sa fac."