Marea, marea (ediție de buzunar)

     

Nu stiu daca exista scriitoare mai indragostita de mare decit a fost Iris Murdoch, macar pentru ca marea ei, indiferent de asezarea geografica e mai mereu prezenta in cartile sale, aproape ca un personaj principal, plina de personalitate si expresivitate. In romanul ei, Marea, marea, pentru care in 1978 a fost premiata cu Booker Prize, marea aproape ca devine personajul principal, demonstrind ca in literatura succesiunea de culori si stari ale marii poate trezi si altfel de senzatii decit cele de dor si nostalgie. Apa si inotul au ocupat un loc important in romanele scrise de Iris Murdoch care de altfel a declarat in 1978, intr-un interviu, ca i-ar fi placut sa locuiasca pe malul marii: imaginatia mea traieste linga mare si in adincul ei...

     

Iris Murdoch scrie cu un simt acut al detaliului, fie ca e vorbe de romane de dragoste, detective sau moravuri. Reflectiile interioare ale personajelor nu sint melancolice, situatiile comice suprapunindu-se de multe ori atmosferei misterioase precum in Marea, marea.

     

Marea, marea (distins cu Man Booker Prize in 1978), probabil cel mai cunoscut roman al scriitoarei de origine irlandeza Iris Murdoch, se dezvaluie fara amagire inca de la primul contact: tabloul livresc monumental creat de romanciera (comparabil cu pinzele lui Winslow Homer sau Odilon Redon) presupune ca, reflectata pe fundalul valurilor, marea sa se destrame, intr-un spasm dureros necontenit, silueta vremelnica a omului. Marea, marea este prilejul de a elogia natura; de a descrie un satuc tihnit, britanic fara concesie; dar si de a desira firul tumultuos al povestii lui Charles Arrowby, renumit regizor, actor si dramaturg, in urma deciziei acestuia de a renunta (definitiv, spera el), la lumea nebuna a teatrului, pentru a se retrage intr-o vila pe coasta maturata de furtuni a satucului amintit mai sus.