O vară fără bărbați

     

Un mix relaxat (si relaxant) de fictiune si eseu, in care naratoarea isi va permite sa divagheze mult: nu numai ca retraieste momente cheie din lunga ei casnicie si isi traseaza istoria sexuala, din adolescenta incolo. Dar, in plus, desfasoara argumentat si sustinut un discurs intreg despre lucrurile care ii aduc impreuna, si apoi ii despart, pe femei si barbati. Impreuna, amintirile si ideile pe care Mia le impartaseste cititorului (caruia i se adreseaza tot timpul direct) ar trebui sa-l faca sa inteleaga de ce nu-i da „pur si simplu” un sut in fund sotului ei. Siri Hustvedt este sotia lui Paul Auster. Si desi in monologul personajului Mia din O vara… se citeste uneori nelinistea data de succesul sotului ei [...], in scrisul lui Siri Hustvedt, inegal, uneori putin dezlinat, greu incadrabil, dar mereu relaxat, se citeste, la fiecare rind, pe linga lipsa complexelor, „indreptatirea” si increderea unui om care e sigur ca face lucrul pe care trebuie sa-l faca.

     

Daca actiunea romanului este, asa cum am spus, statica si parca fara viitor [...] interesanta a fost abordarea feminina a infidelitatii: cit de mult poate ierta o femeie parasirea de catre barbat a caminului conjugal pentru o alta femeie, mai tinara si, prin urmare, mai frumoasa.

     

O vara fara barbati este o comedie feminista si o abordare filozofica a chestiunii diferentei, nu doar a diferentei sexuale, ci a diferentei in general. Mottoul romanului ii ofera cititorului ideea de diferenta printr-un schimb de replici comic luat din filmul The Awful Truth. Si in roman sint citeva pasaje despre diferenta dintre comedie si tragedie. La un moment dat, Mia (personajul central al cartii, n.red.) spune ca o comedie trebuie sa se termine exact la momentul potrivit, altfel nu ar mai fi comedie. Acelasi lucru este valabil si in cazul romanului meu. Se termina chiar inainte ca Boris sa ajunga in fata usii, spasit. Nu stim daca Mia il va acepta sau nu inapoi. Stim doar ca inca ii pasa de el si ca vrea ca el sa vina spre ea. Ea nu va merge catre el. Am avut clar in minte ultima ei replica inca de la inceput: „Sa vina la mine!”. Este posibil ca, dupa ce cartea se termina, Mia sa-si vada de viata ei, de una singura. Orice s-ar intimpla, pentru mine e evident ca nu va mai trai cu Boris in aceiasi termeni, chiar daca se impaca. Nota bene: ultimele cuvinte sint Fade to black (ecranul se intuneca), o sintagma din limbajul cinematografic pentru finalul unui film. Romanul se prezinta pe sine ca o forma de arta.

     

In acest caz mi-am propus sa scriu o comedie. Chiar daca are niste evenimente triste si unele ironii, intreaga structura narativa este organizata in serii de jocuri, povesti caustice, izbucniri, digresiuni. Am vrut sa fie reprezentat fiecare moment al feminitatii, din copilarie la maturitate, si i-am lasat pe barbati in umbra. Actiunea cartii ii implica si pe ei, dar doar ca prezente distante. Singurul personaj masculin activ si pe care il examinam indeaproape este Simon, bebelusul inca nevorbitor, un barbatel dragut si tacut intr-o lume a femeilor.

     

Da, este o comedie feminista! Este si un roman care trateaza din multe unghiuri problema filozofica a diferentei la modul usor sau serios si nu doar diferenta sexuala, ci in toate formele. Cind un lucru se schimba in altul (grecii erau obsedati de interogatia aceasta)? Ce e diferenta? Ce e schimbarea (in care cei din scoala eleata nu credeau)? In ce fel sint femeile diferite de barbati? Istoria ne-a dat raspunsuri contradictorii. Asa cum spune Mia despre barbati si femei „Nu e vorba ca nu e nici o diferenta intre barbati si femei, ci cita diferenta face aceasta diferenta si unde o plasam”. Ea crede ca barbatii si femeile au mai multe asemanari decit deosebiri (si aici sint de acord cu ea).