Concursul de matematica Florica T. Campan, clasele I - IV, editie 2012

Descriere

Desfăşurări recente de evenimente au rezonat interior îndreptăţindu-mă să cuget la acest titlu ca la o întrebare: care sunt factorii care dau profunzime şi rodnicie unei iubiri? Rezum un răspuns: generozitatea, dăruirea, constanţa, discreţia.
Concretizez pentru desfăşurările care au iniţiat cugetarea.
Cu mai bine de un deceniu în urmă, profesori ieşeni (iubitori de elevi aplecaţi spre dreapta ordonare de gândire ce o poate oferi matematica) au iniţiat Concursul „Florica T. Câmpan“. Ediţii locale şi interjudeţene s-au succedat cu succes de public mereu crescând. Vremuri hapsâne au încurcat mereu organizatorii. Succesul nu vine de la organizări, ci de la o esenţă mai adâncă: generaţii de tinere mlădiţe au receptat dragostea îndreptată spre ei de Florica. Adăugăm astfel criteriilor consemnate mai sus şi reciprocitatea.
Aceste rânduri se împletesc în anul 2010, declarat de Societatea de Ştiinţe Matematice din România (colaborând la centenarul generoasei sale funcţionări cu Academia şi Ministerul învăţământului) ”al matematicii în şcoală”. rost de declarat: ameliorarea modului în care este privită matematica de elevi, părinţi, profesori, utilizatori. Ne vine greu să cităm spre un astfel de rost altceva deasupra activităţilor desfăşurate îndelung de Florica, cu dragoste constantă. Sumând criterii, punem această aplecare a Floricăi alături de cele ale unui Spiru Haret, Traian Lalescu, Gheorghe Ţiţeica.
Anul 2010 mai consemnează o comemorare: 150 de ani de funcţionare a Universităţii ”Al. I. Cuza”. Ideile se leagă: de aici a pornit în 1883 revista Recreaţii Ştiinţifice, aici a militat neobosit Adolf Haimovici pentru o olimpiadă naţională de matematici aplicate, idee realizată începând de acum 15 ani şi precizată terminologic de vreo trei ani.
Florica T. Câmpan a fost un distins profesor la facultatea de matematică a Universităţii ”Al. I. Cuza” din Iaşi. A avut multe de spus în Geometrie şi în Istoria Matematicii. A sacrificat mult din timpul care ar fi putut-o încununa cu lauri academici, dăruindu-l ”celor care vor veni”. Peste colegi nedarnici ai ei, timpul a aşternut uitare.
Poate încă sunt unii care găsesc nepotrivită apropierea ce o facem aici între matematică şi iubire. Dacă aceştia sunt profesori, locul lor nu este la catedră (şi nici printre factorii de decizie şcolară). Dacă sunt elevi, părinţi sau bunici de elevi, îi îndemnăm să-şi mai analizeze atitudini. Se înţelege că discernem aici între dragostea pentru matematică privită ca domeniu al ştiinţei şi calităţile ei formative.
Inspirata iniţiativă a lansării acestei cărţi aparţine eficientei Asociaţii „Florica T. Câmpan“. Noi o salutăm drept semn al iubirii corect direcţionate. Revenim la acel criteriu de reciprocitate şi sugerăm asociaţiei lansarea unui program de reeditare a cărţilor Floricăi.