In salbaticie

Am făcut câteva însemnări în legătură cu această carte, în majoritatea lor sunt număre paginilor la care găsesc perle de înțelepciune, cuvinte care ar suna foarte bine citate. Iar acum, aleg să nu le folosesc pentru că mi-am dat seama, undeva pe la jumătatea cărții, că nu citesc o poveste, ci o dramă reală iar faptul că putem să-i dăm orice conotații vrem noi mi se pare periculos. Chris McCandless (sau cum își zicea el: Alexander Supertramp) a fost victima propriilor alegeri și nenorocului dar nu i se poate reproșa că nu și-a trăit viața cum a crezut de cuviință. Faptul că Jon Krakauer poate să empatizeze atât de bine cu tânărul călător se vede și se simte foarte clar în acest reportaj sub formă de carte. Și în ciuda faptului că empatizează cu McCandless, mi-a plăcut că autorul prezintă faptele obiectiv, cu păreri de la ambele capete ale baricadei. Faptul că Chris a plecat nepregătit e accentuat, la fel cum este și faptul că s-a descurcat un an de zile pe drumuri fără prea multe provizii. Dar cine este acest Chris McCandless, zis și Alex Supertramp? Un idealist care a dorit să se depărteze de civilizație și de materialism cât de mult posibil, pentru o perioadă de regăsire. După ce a absolvit universitatea, și-a donat toate economiile în scopuri caritabile și a plecat să străbată America ajungând până în Mexic. A plecat cu o mașină veche pe care a abandonat-o când bateria a cedat și a continuat să facă autostopul și să folosească canoea când acest lucru a fost posibil. Țelul final a fost să ajungă în Alaska, în mijlocul sălbăticiei. Din însemnările rămase în jurnalul lui reiese că deși dorul de călătorie îl avea în sânge, dacă ar fi reușit să scape cu viață din marea lui călătorie, ar fi revenit înapoi în societate, vrând să devină un membru implicat în binele comunității. Pe lângă aventurile jurnalistice, dialogurile purtate cu oameni care l-au cunoscut pe Chris McCandless și ideile care l-ar fi putut mâna pe acesta în călătoria vieții lui, în cartea sa, autorul mai prezintă și o aventură proprie din tinerețea lui în care și-a asumat niște riscuri imense, pentru a face o paralelă între viața lui și a lui McCandless. Această parte, descrisă spre sfârșit nu mi s-a părut relevantă și cumva, am simțit că diminuează importanța dramei omului care a încercat să-și depășească limitele în mijlocul naturii. Eu am citit cartea, după ce am văzut filmul și le recomand pe amândouă în aceeași măsură, cartea fiind scrisă într-un stil direct, fără termeni de specialitate (sau dacă apar, sunt explicați imediat). Efectul final este dublu. Pe de o parte, este o carte care te avertizează asupra pericolelor de a pleca nepregătit și slab informat și pe de cealaltă parte îți deschide apetitul de aventură și călătorie spre locuri frumoase și sălbatice, departe de tehnologia modernă și de grijile cotidiene.