La revedere, Columbus

     

Cele sase povestiri din volumul asta sint, nu scriu vorba mare, impecabile, iar prima dintre ele, La revedere, Columbus, e o capodopera. Roth urmareste cu o extraordinara siguranta si cu o finete fara cusur echilibristica sentimentala a personajelor sale intre ceva ce tocmai a fost si acel nu se stie ce care urmeaza. Cind il citesti, la inceput ti se pare ca totul e ca-n viata, dupa care trebuie sa admiti ca, de fapt, viata e ca in cartile lui Roth, fiindca el e cel care-ti da de inteles ca e asa si nu altfel.

     

Roth nu era primul evreu american care descria, cind cu umor, cind cu o ironie adesea usturatoare, lumea cartierelor evreiesti din New York si New Jersey sau, altfel spus, cultura evreiasca (yiddish) asa cum o vedea el manifestindu-se pe pamint american (...). Era insa primul evreu care primea un premiu important pentru asta si, tocmai din aceasta cauza, si primele critici, la fel de usturatoare precum ii fusese ironia, venite din partea diferitelor comunitati conservatoare, dar foarte influente. Scrisa cu o deplina maturitate stilistica, La revedere, Columbus este o critica la adresa ipocriziei, nu neaparat evreiesti, cit omenesti.

     

In prefata editiei aniversare a lui La revedere, Columbus, din 1990, Roth isi marturisea surprinderea avuta la primirea prestigiosului National Book Award pentru o carte care insemna nu doar un debut literar, dar care, in povestirile sale, se concentra exclusiv pe viata oamenilor din comunitatile evreiesti americane din New York si New Jersey. De ce ar fi fost cineva interesat de aceasta lume? Si totusi, cind citim povestirile, impecabile nu doar pentru un autor tinar, ci pentru orice autor, singurul lucru care ne surprinde este tocmai surprinderea lui Roth. Atit lumea descrisa, cit si felul in care este ea prezentata reusesc sa ne faca sa vrem sa aflam cit mai multe despre acest univers, dar si despre America in sine.

     

Criticul din mine ar putea spune ca toate povestirile de aici detin deje elementele a ceea ce va defini stilul si tematica literaturii lui Roth: conflictul interior cu evreitatea, problemele legate de apartenenta la o clasa sociala inferioara, legatura intrinseca dintre erotism si moarte, totul descris si surprins cu subtilitate, dramatism si, mai ales, cu umor. Cititorul din mine va spune insa ca e vorba „doar” despre un tinar bibliotecar care are o aventura cu o fata dintr-o familie instarita (…); despre un copil evreu care incepe sa-si puna intrebari si sa creada in imaculata conceptie (…) si, amenintindu-l cu sinuciderea, il obliga pe rabin s-o accepte la rindul lui; despre un sergent fortat sa acorde favoruri soldatilor evrei in armata americana in timpul celui de-Al doilea razboi mondial (…)

     

Roth a demarat in forta: volumul contine sase povestiri construite in jurul unor nuclee tematice transferate, in timp, intr-un complex de reprezentari ce vor crea amprenta unica a scrisului sau – acel amestec de luciditate, umor taios, anxietate a devenirii, elegie si constiinta tragica. Philip Roth acroseaza aici si probleme conexe din America postbelica, precum statutul negrilor sau declinul relatiilor de familie, insa atentia sa se concentreaza asupra nelinistilor identitare – unul dintre punctele forte ale scrisului sau. Dar Roth are si un monstruos simt al umorului, de un gen neiertator si curajos (...). Crizele maritale, disputele intre generatii si etica religioasa sint teme universale, insa, in cazul acestui scriitor, ele sint dislocate intr-o zona incerta, unde predomina indoiala critica si ironia.