Snuff

     

Culmea e ca pare un roman scris in joaca. E porno, e cinic, e trash, e vag infernal – si totusi, are asa o lejeritate sporovaitoare, o sprinteneala ludica in alternarea perspectivelor, plus un soi de placere pisichera pentru caricatura si farsa. Un roman incredibil de vioi si de jucaus, la cit de negru e, de fapt, in cerul gurii!

     

Romanele americanului sint mai tot timpul intunecate, grotesti, populate de fiinte bizare, dar niciodata lipsite de o doza puternica de umor... Sexul si moartea ingemanate, violenta si libidoul inlantuite intr-un tandem fatal. Atractia si repulsia pentru propria atractie. Acestea sint ingredientele adevaratului „snuff”. (...) Suficient de precizat ca nimeni nu este cine pare sa fie, iar pina la sfirsitul cartii, era sa zic filmului, multe surprize se vor perinda prin fata ochilor nostri inlacrimati de atita ris. Caci dincolo de pretextul sexului, al tuturor dezinhibarilor porno, al tuturor lumilor, interioare si exterioare, aflate in prag de apocalipsa pe care ni le descriu personajele, se afla vocea unui scriitor care nu se poate abtine (nici nu se chinuie, de fapt) sa nu izbucneasca in ris. Si chiar daca risul acesta nu-i tot timpul urmarea a ceva amuzant, e teribil de contagios. Chuck Palahniuk (...) cel mai bun ironist al timpurilor postmoderne.

     

Contrar aparentelor, Snuff nu este un roman despre industria filmelor pentru adulti, asa cum nici Fight Club nu este un roman despre batai si batausi. Snuff este doar un alt roman despre lupta impotriva dezumanizarii, in culisele meseriilor tabu. Chuck Palahniuk devine un reporter al patologiilor contemporane, deghizat in scriitor. Pentru a citi Snuff, trebuie sa-ti amintesti mereu de celebrul principiu de la baza Realismului, ce transforma scriitorul in purtatorul unei oglinzi in care se reflecta lumea. Nu el sau oglinda vor trebui priviti cu asprime, ci societatea care a generat imagini greu digerabile. Meritul scriitorului Chuck Palahniuk este acela de a scoate la suprafata inocenta, sensibilitatea si umanitatea intr-un mediu in care nu credeai ca mai pot supravietui.

     

Colectionind toate dialogurile si gindurile personajelor, Chuck Palahniuk a creat filozofia omului modern, in care teoriile si intelepciunea sint gasite in cosul de gunoi al societatii contemporane. Fiecare personaj si obiect din roman devine un simbol-fetis, marit pentru a reda urmarile insingurarii si ale tulburarilor „indulcite” prin filmele porno, consumate intr-un ritual compulsiv. Prin demersul sau, chiar daca in unele pasaje recurge la cinism, Chuck Palahniuk isi asuma datoria psihologului de a vorbi despre mizeria fiintelor transformate in obiecte, pentru a cauta luminita de la capatul canalului de scurgere desi ai crede ca-i prea tirziu. Daca nici macar arta si umanistii nu mai vorbesc despre cei deveniti paria unei societati, dezvinovatindu-i, atunci nimeni nu ar mai crede in dreptul de a-si alege o alta cale ori de cite ori ceilalti il acuza de comiterea greselilor ireparabile.

     

Scriitorul american isi coboara cititorii intr-un adevarat infern, acolo unde personajele sale au abandonat orice speranta (...) si unde desigur, notiunea de tabu se topeste de la sine (...). Desigur, am putea gasi si ceva profunzimi in acest roman care nu se da in laturi sa satirizeze fara perdea circul industriei aparentei (...), obsesia cantitatii, a competitiei, egoismul feroce si goana dupa popularitate (...). Asadar, cel mai bine e sa nu iei foarte in serios romanul lui Palahniuk si sa te pregatesti pentru o avalansa umoristica cu pH cit se poate de acid, intr-o atmosfera scabroasa, obscena, devianta, dar construita cu multa imaginatie, fara indoiala.