Regimul interpretării: literatura și sensul acțiunii

Regimul interpretarii continua cercetarile incepute in volumul precedent publicat la Editura Polirom. Cartea propune o conceptie noua privind problemele contemporane ale comunicarii. Intelegerea unei legi, a unui text sacru sau a unui text literar este redefinita ca deliberare in vederea actiunii, in cadrul unei hermeneutici interdisciplinare. Exegeza iese astfel din sfera esteticului si intra in aceea a ratiunii practice. Analiza unui roman, de pilda, nu mai e un exercitiu gratuit, ci are drept miza influenta „epidemiologica” asupra culturii in care opera devine publica. De pilda, conceptele etice sint ilustrate cu ajutorul naratiunilor. Astfel, mila, cruzimea, indurarea, curajul nu mai au o definitie conceptuala prin genul proxim si diferenta specifica, ci una ilustrativa, prin povestiri care dau exemple despre diferitele grade si specii ale conceptelor morale implicate.

Eseul lui Pinzaru este, prin urmare, un exercitiu de pragmatica a culturii contemporane – care e una a intruziunii diversitatii si a libertatii de interpretare. Asa se face ca, subtextual, cea mai mare parte a eseului va discuta posibilitatea libertatii si redefinirea normativitatii nu ca obedienta generala fata de reguli, ci ca libertate individuala de a propune reguli spre dezbatere publica – acesta fiind singurul mod de a evita cosmarele hipernormative ale birocratiilor si totalitarismelor. Un eseu amplu (...), hibridind hermeneutica rationalista a lui Ricoeur din De la text la actiune cu spiritul gnosticilor de la Princeton.

Intreaga subtilitate a cartii sta in extrapolarea conceptului de interpretare la domenii si institutii supuse unui grad ridicat de normativitate. Teologia, justitia, dar si viata cotidiana ar avea la baza, in nu mai mica masura decit literatura insasi, mecanismul interpretarii. Iata, asadar, cum, printr-un siretlic de argumentatie, Ioan Panzaru reuseste sa generalizeze un termen aflat pina acum in cimpul semantic al literaturii. (…) Pentru autorul Regimului interpretarii, literatura se cere integrata intr-un circuit educational mai larg, in care reflectia morala si sociala sa ocupe un loc central.

Regimul interpretarii aduce in prim-plan nu mai putin importanta dimensiune etica a literaturii, lasata in umbra autonomiei esteticului si mai rar analizata recent in spatiul cultural romanesc, desi conceptul cunoaste un ascendent pe piata ideilor occidentale. Cu regretul exprimat ca problemele literaturii („scriitura”) au fost separate artificial de problemele dezbatute de literatura („ce comunica ea”), teoreticianul Ioan Panzaru propune, prin acest volum, reintegrarea discursului valoric literar in circuitul discursurilor unanim acceptate ca etice si normative, precum religia sau justitia.