Mileniu

     

​Nr pagini: 345 (editura Trei) An aparitie: 2012 (Ed. Trei) Nota mea: 2/10 A fost o carte care din Iunie m-am chinuit sa o termin. Datorita ei am ajuns sa intru intr-un reading slump de aproape 2 luni; reading slump din care foarte greu am iesit. Ipoteza calatoriei in timp, salvarea a mii de oameni din cele mai groaznice accidente este foarte interesanta. Pacat insa, ca am descoperit multe dialoguri/descrieri facute doar de dragul de a face cartea cat mai voluminoasa; sirul narativ era extreme de lent, actiunea se petrecea pe doua planuri (viitor si anii ’50) - problema era ca de multe ori am avut impresia ca m-am pierdut in informatii si ma intorceam inapoi, dar fara efect din pacate. Citeam 3-5 pagini dupa care adormeam sau ma plictiseam teribil amanand lectura scuzandu-mi reactia datorita faptului ca poate as fi avut o zi mai proasta, dar acest lucru se repeta, iar in cele din urma dupa o saptamana de chin am facut o pauza de la lectura (ca noroc am dar de Winnetou care m-a din scos in acel reading slump, apoi am mai citit o carte. Dupa ce am reusit sa citesc doua povesti, am incercat sa termin si povestea aceasta, stand aproape 6 ore jumatate pentru ultimele 120 de pagini. M-am chinuit sa termin cumva lectura, avand in jur de 150 de pagini ramase, doar de dragul obiceiului meu de a citi cartea in intregime - poate, poate voi avea norocul de un final interesant. Din pacate, in acest caz nu a fost asa. Am avut parte de un cliseu - agentul secret din viitor are avea misiunea de a indeparta o persoana din trecut de un anumit loc sub orice mijloc, ajunge sa se indragosteasca de acesta, in cele din urme “agenta din viitor” ramand insarcinata, misiunea da gres, iar ea decide sa ramana in trecut (avand doar un an de trait in acel mediu) alaturi de omul cu care va avea o fetita. Probabil altora le-a placut si au reusit sa vada aspect chiar interesante in aceasta lectura si chiar ma bucur pentru ei! Aceasta este doar o parere personala si nu intentionez sa supar pe cineva.