101 cărți românești de citit într-o viață

     

De referinta pentru un pasionat al cititului, dar si pentru un simplu curios, cartea are un magnetism propriu scriitorilor romani, o viata proprie pe care si-o traieste intre coperti. Cine o va deschide, va trai si el din ea, prelungindu-si propria viata in acelasi mod in care, ne spun medicii, fumatul o scurteaza. Pentru ca, desi sa citesti despre 101 carti romanesti nu este ca si cum le-ai citi cu adevarat, este totusi o revelatie sa afli ce simte si gindeste despre ele un scriitor (care este, nu-i asa, un profesionist al cartilor) si, in acelasi timp inca o persoana a carei viata are mai putina legatura cu literatura. Si apoi, sincer, te face mai mult decit curios sa vrei sa citesti acele carti. O carte catalog, absolut necesara in literatura romana, o compilatie de titluri care creaza laolalta grosul valoric al literaturii romane.

     

Am citit aproape toata literatura romana. Plus critica si teoria. Plus ceva filosofie, sociologie, istorie. Am stiut scurtaturile: istoriile adevarate ale Literaturii Romane. Am facut Facultatea de Filologie. Nu-s chiar pe dinafara. Mi-am dorit Victoria: generatia asta de tineri sa stie ce-i cu ea si cultura ei. Grea treaba, imi vine sa rid cind ma dau asa serios acum. Am trait negarea totala a literaturii. Nu ma omor nici acum decit dupa citeva-putine carti din literature noastra, dar intrucit alta n-avem am scos 101. Am facut ierarhia ce-mi place in cultura romana. Asta este ceea ce cred eu si asta cred eu ca este unghiul de vedere care conteaza. Istoriile sint istoria mea. Si cum este istoria mea am alungat gargauni, paienjeni, mi-am omorit sufletul, mi-am sucit mintile. Adica, n-am lasat nici prostia, nici nostalgia sa ma fure. Placerea povestii si voluptatea valorii, da!

     

Bucurie: ani de lectura. Performanta: sute de carti citite. Treaba serioasa: alegerea celor mai bune carti, dupa mintea, priceperea, istoria mea personala. Mindrie: intr-o lume egoista, cine mai are chef sa-l promoveze pe celalalt? Kilogram de utopii: intimitatea cu zeci de autori si intrarea pe sub pielea operei si biografiei lor. Recunostinta: profesoarei mele de limba romana Veronica Voineag care a avut mare incredere in mine cind mi-era lumea mai rea. Tuitareala si feisbucism: comprimarea unei istorii a literaturii romane in cuvinte mestesugite si pline de miez. Iubire pentru cititorul tinar si sciitorul la inceput de drum: desurubindu-mi creierul de creator si povestindu-l. Pe scurt, Istoria Istodor a literaturii romane. Ce voluptate!

     

In numai o suta douazeci de pagini aveti o plimbare agreabila printre carti si scriitori. Printre fanii contemporani ai povestilor literaturii noastre. Bucurati-va, am citit si am scris ca nebunul fericit.

     

Inca un vis implinit. Inca o carte buna si luminoasa pe lume. O carte care impaca exilul cu casa, trecutul meu cu valorile, aberatia cu destinul. O carte usor de citit, prezentari pline de miez, instrument de lupta impotriva prostiei, iubire a ce-i bun, cadou de Craciun. O aventura si un destin personal impacate intre copertile aceleiasi carti. Recenzii de carti frumoase, pofta nebuna de lectura pentru viitor. Bucurati-va! E pentru romani, sa stim cum stam. E pentru straini, sa stie cine sintem!