Oportunitati egale si strategii antidiscriminatorii

Descriere

Pacea, securitatea şi stabilitatea nu sunt entităţi ce apar şi se impun în viaţă de la sine, nu sunt realităţi pe care este suficient să le dorim, să le menţionăm sau să le decretăm. Ele reprezintă nu numai concepte ci stări vitale pentru omenire, motiv pentru care trebuie să devină obiective de profundă reflecţie şi cercetare, de acţiune, de muncă şi gândire, de eforturi pe toate planurile.

Nici pacea şi stabilitatea realizată, obţinută, la un moment, nu înseamnă un dat pentru totdeauna. Ele trebuie menţinute, conservate, reevaluate, în funcţie de numeroşii factori şi conjuncturi, întotdeauna în continuă dinamică sau înăbuşită păstrare.

Instaurarea păcii şi stabilităţii nu este posibilă într-o lume a inegalităţilor frapante, într-o lume a discriminării, într-o lume în care posibilităţile de realizare individuală şi de grup permit unora totul sau aproape totul şi altora nimic sau aproape nimic.

Acceptarea diversităţii reprezintă prima şi cea mai necesară treaptă a procesului de evoluţie civică a gândirii pacifiste şi parteneriale, a atitudinii faţă de această realitate. Acceptarea diversităţii reprezintă posibilitatea obiectivă şi necesară a procesului de cunoaştere, pe baza căruia stereotipurile şi atitudinile trebuie şi pot să se schimbe. Fără o asemenea etapă nu este posibil nici punctul superior al atitudinii pozitive faţă de diversitate – cultivarea acesteia. Aceasta reprezintă premisa şi punctul de plecare pentru formarea, implementarea şi dezvoltarea a ceea ce se cheamă cultura diversităţii.

Mehr Khan, directorul Centrului de Cercetare Innocenti UNICEF apreciază că: „sistemele educaţionale pot fi manipulate pentru a conduce la o separare între oameni, mai degrabă decât la apropierea lor. Pe scurt, educaţia reflectă societatea din jurul ei. Atitudinile care înfloresc dincolo de zidurile şcolii vor intra, inevitabil, în clasă”.

Casa Finisată a Europei, după ce trece de faza „acoperişului” şi reuşeşte să-şi desăvârşească „tencuielile, vopsitoria şi zugrăvelile”, nu va fi una a naţiunilor, ci a etniilor, a grupurilor, a culturilor.

Societatea şanselor egale nu apare din nimic şi nici nu este un simplu act de dorinţă cetăţenească. Ea este rodul necesităţii, a unei necesităţi înţelese, cum ar spune Hegel.

Vasile Burtea