Zăpada

     

Zapada (listat de „New York Times” printre cele mai bune 10 carti ale anului 2004, laureat al premiului francez Medicis Étranger, premiat de orasul Köln etc.), imbina toate datele romanului de actiune cu un stil poetic care il ridica mult deasupra literaturii in care, cum spunea cindva Stendhal, „politica este ca un foc de pistol intr-o sala de concert”. Luminita Munteanu, care a tradus si poezie sufi si tine un curs de mistica islamica, a gasit in aceasta partitura modalitatea de a-si exprima nu numai talentul, ci si masura stiintei (romanul fiind prevazut cu note ample si amanuntite, lucru absolut necesar in cazul literaturii de calitate dintr-o sfera culturala mai putin la indemina cititorului; in plus, ambiguitatea stilistica e notorie la Pamuk). Intr-adevar, armonia dorita de Orhan Pamuk se pastreaza integral, inclusiv in transcrierea admirabila a Luminitei Munteanu; una dintre cele mai inspiratoare experiente pe care si le poate dori un cititor-scriitor.

     

Orhan Pamuk – care inainte de a se dedica scrisului a cochetat cu pictura – reuseste sa zugraveasca in acest roman tabloul complex si dramatic al unei societati aflate la frontiera nu doar dintre doua viziuni asupra vietii, ci si dintre doua lumi total diferite. Sfisiati intre acestea sau incremeniti in proiecte utopice in care nici ei nu cred cu adevarat, locuitorii orasului de granita par incapabili sa isi asume o identitate proprie si sa gaseasca o cale pentru a merge inainte. Si nici macar alternativa evadarii individuale in Occident nu este lipsita de capcane… (… ) am citit cu foarte mult interes Zapada si am descoperit o carte captivanta, in care subiectul este tratat intr-o maniera originala, care imbina cu un talent greu de egalat stilul basmelor orientale cu postmodernismul.