Spovedanie la Tanacu

     

Avem in fata un roman cum eu n-am mai citit in literatura romana. Este un roman extrem de obiectiv, foarte sobru, britanic, care imbina documentarea de tip jurnalistic cu intrarea subtila in pielea personajelor. Este exact definitia hegeliana a tragicului, in care toate fortele care se afla in conflict au dreptate, fiecare in felul sau.

     

Spovedanie la Tanacu este prima carte de acest gen din literatura romana, o carte precum romanul lui Truman Capote, Cu singe rece. Cartea Tatianei Niculescu Bran porneste de la marturiile directe ale tuturor celor implicati in incidentul de la Tanacu si este construita cu mijloacele empatiei, inteligentei, sensibilitatii si bunului-simt.

     

Cind am citit cartea Tatianei Niculescu Bran am simtit pe loc ca este un text extraordinar de puternic. Si mi-a venit ideea sa fac un film. Norocul a fost ca erau alti trei regizori care voiau sa faca un film, iar regia de film este o alta meserie.

     

Spovedanie la Tanacu este o carte dostoievskiana care ne pune in fata unei concluzii tulburatoare : intentiile bune ale tuturor celor implicati dau nastere actiunilor celor mai rele.

     

Redarea riguros exacta a faptelor nu impiedica niciun moment desfasurarea tuturor mijloacelor necesare pentru ca volumul sa fie, in acelasi timp, un fascinant exemplu de literatura de cea mai buna calitate. Spovedanie la Tanacu reuseste sa cistige un pariu dublu: cu adevarul explicatiei si cu literatura.