Viața lui Kostas Venetis (ediție de buzunar)

     

Kostas Venetis devine prin maiestria si determinarea autorului roman un eminent simbol al desfriului oriental, existent, dar nemarturisit. Literatura orientala s-a imbogatit cu un personaj de-o reala forta. Kostas Venetis e antieroul de care n-am prea avut parte de la scrierile lui Gogol incoace. El s-a nascut dintr-o obsesie a autorului care a si marturisit ca „la inceput s-a facut din umbra trup si apoi poveste”. Sapte ani i-au trebuit lui Soviany pentru a distruge toate legatarele moraliste ale unui spatiu autosacralizat, dedulcit la relele pamintului sub fard crestin. [...] Citind, cu rasuflarea taiata, ai senzatia ca patrunzi in alteralitatea Gropii lui Eugen Barbu, dar nu e asa. Atita zbucium autodistructiv nu a incaput in nicio o alta carte de la noi.

     

Acest Venetis, Strainul, se inscrie intr-o paradigma. Aceea a monologului, a singularitatii ca sa ma exprim cu alte unelte. El (se) situeaza acolo unde putinul din lume e cel mai putin: in margine, la limita, pe taisul lumii - folosind plasticitate imprumutata de la autor. Discursul lui, care pe mine ca lector ma tine legat si ma surprinde oarecum, tine tocmai de tendinta lumii actuale de a se instraina (si revenim la venetic, la Strain), de a se izola si a erupe tocmai in putinul limitei. Nu vreau sa-l critic pe Kostas, nu e cazul, vreau doar sa subliniez ca acest marginalism al personajului incadrat face casa buna cu atmosfera monologala, cu izolarea aproape programatica a lumii in care traim. Vad deci accesele lui gnostice, deloc indepartate de cele din Hesperus (al lui Ioan Petru Culianu), de buna sama, ca pe o incercare de evadare dintr-un ciclu de opozitii care se dovedesc nefunctionale. Pentru ca nimic nu e mai aproape de sufletul lecturii decit opozitia si nimic nu leaga cetitorul mai bine de opera decit revolta, iata-ma citind:  La inceput dezlinate, amintirile mele au prins apoi sa se lege si sa se limpezeasca, asa cum ti le istorisesc tie acum. Romanul acesta este una dintre cele mai acute critici sociale pe care le-am citit in ultima vreme. De aceea il recomand spre lectura, il recomand ca pe o specie de uriasa metafora a lumii in care traim, ca pe inca o marturie a faptului ca, la limita, istoria (orice istorie) nu e atit de diferita de la un veac la altul.