Winnetou (3 volume, editie 2008)

O poveste de care mă feream mereu în şcoală datorită numărului mare de pagini, dar care, într-un fel sau altul, mă bucur că am citit-o doar acum. Am mai citit cărţi scrise de Karl May, dar acesta este scrisă într-un mod deosebit şi nu cred că va reuşi cineva să reproducă această scriere vreodată. Pe lângă legenda lui Old Shatterhand alături de legendarul conducător al apaşilor Winnetou (fraţi de sânge, uniţi pe vecie de către tatăl apaşului), ne mai întâlnim cu nişte westmani de seamă, cum ar fi: Old Death, Old Firehand, Sans ear, Fred Walker “cel gras” (detectiv şi westman). Charlie, un tânăr german, a venit în America în căutarea bogăţiei, dar în cele din urmă se alege cu o avere mult mai însemnată - iubirea unui frate ca Winnetou, respectul dobândit atât printre pieile roşii, dar şi a celor albi, auzindu-se de numele de “Old Shatterhand” în toată preeria şi nu numai. În timpul petrecut alături de indian, cei doi formează o echipă adevartă, dar şi în timpul petrecut despărţiţi, iubirea frăţească şi gândurile sunt împărţite că şi cum ar fi ale unui singur suflet. Comunicarea lor se putea rezuma doar la nişte priviri, fără a fi necesare cuvintele. Alături de Şarli (cum îi spunea apaşul) şi Winnetou, am ajuns să râd, să plâng, să cunosc unele obiceiuri ale vremii şi să cutreier şi eu preeriile “ sălbatice ”. Descrierile autorului sunt foarte complexe, dar foarte utile în formarea unor tablouri complete ale peisajelor sau ale unor personaje. Descrierea mea preferată a fost cea a lui Winnetou - care o găsim de mai multe ori în carte; imaginea lui Winnetou este perfect conturată, dar şi personalitatea lui care impunea respect oricărui om fie el alb sau roşu. Acea descriere care mai târziu, pe parcursul lecturii, din primele cuvinte îţi dai seama despre cine este vorba şi vezi apaşul în faţa ta. Continuitatea povestirii, fără salturi de la o acţiune la alta, totul petrecându-se într-o ordine cronologică continuă şi povestite atât de firesc te face să pătrunzi în acea lume şi să nu îţi mai doreşti să se termine vreodată. Vei ajunge să iubeşti cei doi eroi, să te bucuri de fiecare revedere şi să te întristezi de fiecare despărţire. Complexitatea povestirii este atât de natural aşternută pe hârtie, iar ultimul volum este superb cu toate că ve-ţi avea partea de un final trist, dar care va rezulta cu o împăcare sufletească, dar şi cu multe lacrimi.