Mama

     

Mama, de Pearl S. Buck e un concentrat dur de fictiune despre viata unei femei in China pre-revolutionara si rurala. [...] E, asadar evident ca aceasta poveste ar putea fi a oricarei femei din China acelor timpuri. E foarte posibil ca unele lucruri sa se mai petreaca inca si azi, si nu doar in satele din China. [...] Tot sirul asta de incercari aduna pina spre finalul cartii cam tot ce se poate in materie de durere si cu toate astea, finalul e unul optimist. Marturisesc ca pe mine m-a revoltat: e un sfirsit de tip viata e viata si ciclul se reia. Cu toate astea, nu cred ca e departe de adevarul comunitatii pe care o descrie.

     

Publicata in 1934, in plina recesiune economica, Mama ne vorbeste despre greutatile vietii unei taranci din China in zorii schimbarii unei orinduiri cu o alta. Dar in acelasi timp, nimic din cele vazute in carte nu apartine exclusiv culturii respective, nici aparitia comunismului, nici simplitatea oamenilor cu grijile lor mai mici sau mai mari, nici macar cultivarea orezului. Adeseori ma gindeam ca mama, lasata special fara nume (ca majoritatea personajelor), ar putea fi la fel de bine o femeie simpla din Alabama, Wisconsin sau Kentucky. Sau de printr-un sat romanesc din aceeasi perioada sau, de ce nu, chiar din prezent. Nu doar calitatile ei materne o fac capabila de universalitate, ci si situatiile cu care se confrunta si lucrurile carora trebuie sa le faca fata: lasitatea si orgoliul unui barbat, reprosurile unui copil, chemarile propriului trup etc. Pentru Pearl S. Buck nu exista orinduire perfecta pentru ca nici oamenii nu sint perfecti. Ceea ce nu inseamna ca, daca stii cum sa-i privesti, nu sint fascinanti. Chiar si cei mai simpli dintre ei, chiar si cei mai umili.

     

Destul de simplu, cum spuneam, comparativ cu romanele Casa de lut, Pavilion of Women sau The Good Earth in care sint abordate teme multiple, cu accentuate nuante feministe si/sau religioase, Mama surprinde viata femeilor care traiau in zona rurala din China precomunista, cu obiceiurile si traditiile ei. Pearl S. Buck a scris acest roman intr-un limbaj simplu si lent, care pare desprins din mintea celei pe care o descrie, femeia de la tara. Momentele memorabile din carte sint cele care au legatura cu transformarile prin care trece personajul. Desi limbajul este simplul, nu poate fi neglijata profunzimea scriiturii. [...] Un roman usor de citit, Mama impresioneaza cu suferinta pe care o descrie, cu taria pe care o au personajele si cu nota de speranta pe care o insufla finalul.

     

Romanul Mama de Pearl Buck, aparut in 1933, isi pastreaza si astazi forta si, in mod neasteptat, actualitatea. Pearl Buck a reusit sa impuna o figura a maternitatii care tine de natura lumii chineze si totusi transcende spatiul si timpul si femei de pe alte meridiane si paralele ale globului se regasesc in ea. Pearl Buck a creat un interes viu, autentic, fata de lumea chineza, fata de traditiile ei inca nealterate de istoria precipitata a secolului al XX-lea. Traducerea in principalele limbi de circulatie i-a asigurat faima si i-a adus Premiul Nobel in 1938. Merita salutata initiativa Editurii Polirom de a publica pe autoarea americana cea mai tradusa din toate timpurile, in traduceri noi, proaspete: o scriitoare care merita o serie de autor, multe romane inca au ramas necunoscute pina acum cititorilor romani.

     

Lecturand Mama, traiesti senzatia ca faci un inventar al loviturilor pe care le poti incasa de la viata. Mama este scrisa intr-un stil arhaic, simplu, direct, fara artificii lingvistice, care se apropie de limbajul zilnic al taranilor portretizati. Abilitatile descriptive ale scriitoarei Pearl S. Buck te transporta in coliba mamei, alaturi de sot, soacra si copii, facindu-te partas la trairile si bucuriile simple care ii guverneaza viata. O viata pe care tu, cititor din secolul XXI, o percepi ca pe o experienta exotica, care, dincolo de durere si fatalism, lasa sa se intrevada si o umbra de optimism.