Sărmane creaturi

     

Scris in plina era postmoderna, Sărmane creaturi beneficiaza de toate ingredientele genului: intrebuintarea si parodierea simultana a stilurilor si conventiilor anterioare (in speta cele apartinind epocii victoriene), pastisa, intertextualitatea, autoironia auctoriala, toate functionind intru destabilizarea sau chiar anularea granitelor dintre realitate si fictiune, istorie si mit, adevar (stiintific) si pura speculatie. Dar romanul lui Gray nu e doar o invitatie de a merge pe mina implauzibilului, a fabulosului, a imposibilului. E si o critica adusa prezentului prin intermediul trecutului, caci, daca, uitindu-ne in urma, vedem atit de multe nedreptati, limitari, prejudecati, absurditati chiar in mentalitatile victorienilor, observam de fapt cit de putin s-au schimbat ele in epoca noastra.

     

Roman ilustrat de autor despre mitul lui Frankenstein si cum se poate acesta spune de la capat, Sarmane creaturi porneste de la motivul manuscrisului gasit pentru a alatura trei perspective asupra povestii unei femei scotiene. Plusuri: atmosfera gotica a primei parti, vocea „realista” a partii a doua, cea istorico-militanta a „Notelor critice si istorice”; din suprapunerea palimpsestica, halucinanta, a versiunilor. [...] Recomandat celor ce au citit cu placere literatura gotica si/sau reinterpretarile ei postmoderne; celor curiosi cine mai scrie foarte bine in Scotia pe linga Irvine Welsh.

     

Alasdair Gray pastiseaza miturile si arhetipurile ce-au inflorit in ultimele doua secole in literatura engleza: calatorii iluministe si aventura lui Frankenstein, savantul nebun si jocul de-a creatia, consacrat de romantism, delirul si introspectia prozei psihologice vehiculate de James Joyce. Toate ambalate in manuscrisul gasit si etalat spectaculos in ilustratii si chenare ce reflecta codul romanului gotic si inventivitatea autorului, iesita din comun. Cu alte cuvinte, rasfat postmodern ce traverseaza virstele fictiunii, intr-un zigzag ametitor.

     

Acest talent al sugerarii vietii concrete in simbolistica literara cea mai abstracta cu putinta a fost exploatat de scriitor in majoritatea creatiilor sale ulterioare. El atinge totusi un nou punct culminant abia unsprezece ani mai tirziu, in 1992, in romanul Poor Things/Sarmane creaturi. Volumul propune o structura epica romantic-victoriana, in acord cu tema lui fabuloasa. Este vorba despre ideea documentului istoric descoperit accidental, la decenii dupa redactare, preluat de un prozator pur-singe (Alasdair Gray insusi, hotarit sa-l adnoteze la tot pasul, pentru a-i verifica autenticitatea!), dar, totodata, contestat vehement – de personajul principal al intimplarilor incredibile narate in el – intr-o scrisoare anexata testamentar.

     

Romanul Sarmane creaturi a reprezentat un deliciu intelectual, mai ales din momentul atit de ingenios pregatit al intrarii in realitatea cruda, a dezbracarii personajelor de aura gotic-romantica precedenta. Si ceea ce i se dezvaluie cititorului este realitatea „sarmana” a personajelor care se etaleaza epistolar in mare parte. Oglinda cu doua fete a aceleasi realitati privita de pe parti opuse, povestea pastreaza misterul adinc al fiintei umane si mai ales acel incredibil filon al sexualitatii feminine, mixat straniu intr-un compozit politic. Asistam parca, in acest roman, la nasterea unei angoasante religii adapindu-se din slabiciunile timpurilor, dar atemporala prin puterea amestecului de real-ireal, magie-stiinta.