Destine individuale și colective în comunism

     

Regimul comunist a facut nenumarate victime – aceasta este o certitudine. Si, din nefericire, povestile multora vor ramine necunoscute, pierdute in celulele inchisorilor sau in miile de sate colectivizate. O istorie a anonimilor, una nescrisa, in absenta informatiilor necesare acestui travaliu. In cazul victimelor cu notorietate istoria se scrie insa mai usor – asa cum ne arata volumul de studii Destine individuale si colective in comunism, publicat recent la editura Polirom.

     

Culegerea editata prin grija lui Cosmin Budeanca, angajat al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc, si a lui Florentin Olteanu, directorul departamentului „Remember” din cadrul Fundatiei Culturale „Negru Voda” (Fagaras), ataca doua coordonate. Prima ar fi, pe urmele indicate de titlu, raportul intre individual si colectiv in comunism. Discutia atesta, pe de o parte, ideea ca intimitatea dispare din programul oricarui totalitarism, iar, pe de alta, detaliul ca, nu totdeauna, categoriile sociale promovate de putere prin propaganda functionau ca alibi pentru fiecare dintre componenti. Cind raul identifica individul „potrivit”, atunci nimic nu il salva. De asemenea, pentru ca supravegherea nu insemna si controlul total, unii indivizi se strecurau/ fofilau. Relevanta pentru distrugerea vietii individuale nu este doar asedierea, in locuintele nationalizate, a fostilor proprietari, de catre familii trimise de „Spatiul locativ” sa coabiteze pina la dislocare si alienare, ci si masurile stinjenitoare din penitenciare. (...) Volumul Destine individuale, destine colective in comunism largeste perceptia asupra vietii cotidiene in comunism, demonstrind ca, in absenta documentelor, experienta personala asupra intregului ramine supradimensionata sau incompleta.