O inima de broscuta. Poveste pentru toate varstele, Volumul al III-lea - Valsul stelar al vietii

Descriere

Publicul: cititorii cărților semnate de Gheorghe Vîrtosu, publicului larg

Celebrele întrebări „ce?”, „cum?” şi mai ales „de ce?” îşi găsesc în volumul al III-lea al foiletonului O inimă de broscuţă răspunsuri ingenioase şi fermecătoare prin intermediul personajelor inedite cu care ne-a obişnuit această carte.

Relaţia bunic-nepot este pusă într-o lumină caldă, menită să ne deschidă inimile pentru a ne însuşi acordurile Valsului stelar al vieţii.

în ciorchinii strălucitori ai poveştilor ce decurg una într-alta, una dintr-alta, ca într-o versiune modernă a ciclului O mie şi una de nopţi, se evidenţiază două episoade de natură mitologică, sosite cumva pe filiera creştinismului popular, dar excelent prelucrate, de o originalitate sui generis, care luminează ca nişte mari boabe de struguri domneşti, chiar dacă sunt cumva „decupate” şi pulverizate de-a lungul întregului volum.

Iată, am ajuns la al treilea volum al acestei minunate înşiruiri de poveşti, care de- curg una dintr-alta, ca într-o versiune modernă a ciclului O mie şi una de nopţi. Să păşim, deci, în lectură, în continuare, să facem al treilea pas. Doar că, aici, în ciclul O inimă de broscuţă, nu avem de-a face cu o singură Şeherezadă, ci cu mai multe. Naratorul, în care îmi place să privesc un alter ego al autorului, povesteşte, Puricele şi noul său prieten, Viermele de Mătase, povestesc. Puricele mai mult, pen- tru că experienţa lui de viaţă e mai lungă şi mai bogată, Viermele mai puţin, pentru că e încă foarte tânăr şi cu experienţa mai săracă. Povesteşte şi Mama Picătură, însă în acest volum, mai puţin, pentru că este retrasă într-un somn reparator sau într-o meditaţie adîncă. Poveştile Puricelui sunt ingenioase şi fermecătoare, iar cu- riozitatea Viermelui de Mătase este foarte surprinsă, parcă vezi în el un prichindel uman care nu încetează să pună întebări: „ce?”, „cum?” şi, mai ales, celebrul „de ce?” al tuturor copiilor din lumea largă şi din toate epocile, dacă nu cumva al tutu- ror puilor de vieţuitoare care duc viaţa speciilor mai departe.

Şi să nu uit – ca de obicei, extraordinare sunt povestirile de înţelepciune ale Bunicului Puricelui, indiferent că ne poartă în lumea de jos, cea subpământeană, a Celui Rău, sau, dimpotrivă, ne ridică la înălţimile cosmosului, ale vastei împărăţii a lui Dumnezeu. în ciorchinii strălucitori ai poveştilor ce se schimbă dinspre Purice spre Viermele de Mătase, cele două episoade de natură mitologică, sosite cumva pe filiera creştinismului popular, dar excelent prelucrate, de o originalitate sui ge- neris, luminează ca nişte mari boabe de struguri domneşti, chiar dacă sunt cumva

„decupate” şi pulverizate de-a lungul întregului volum.

La sfârşitul acestui mic text de introducere, nu pot decât să vă doresc lectură plăcută şi putere de concentrare puţin mai mari, volumul acesta fiind mai bogat în pagini decât cele două pe care le-aţi citit până acum. Iar autorului îi doresc multă sănătate, imaginaţie la fel de bogată şi spor la scris, ca să ne ofere şi mai departe asemenea colecţii de bijuterii făcute din cuvinte şi imagini. Dacă ne-a obişnuit cu gustul poves- tirilor sale, aşa îi trebuie! Cum şi nouă ne trebuie alte volume de citit la gura sobei sau în lumina serilor de vară.

16 Martie 2011, în Iaşi