Tropicul Capricornului

     

Nu poți ține mereu piept oamenilor răi și nici capul sus în fața nedreptăților din ziua de azi. Și atunci, ce atitutine ar trebui abordată? Să ne dăm silința să o facem mai bună și să fim un exemplu de urmat pentru cei din jur sau să devenim ca ceilalți, să ne alăturăm turmei și să nu ne mai pese de nimic? Distanța dintre cele două stări e foarte scurtă și deseori tindem să obosim să încercăm să mai schimbăm ceva. Totuși, trebuie să ținem minte că indiferent de atitudinea noastră, bună sau rea, ceva tot schimbăm, așa că ar fi ideal să schimbăm în bine. Miller e undeva la granița dintre aceste două stări și îi e greu să se decidă încotro să o ia, deși a făcut oarecum un pas greșit… Prezentată ca o biografie a scriitorului, povestea ne prezintă o etapă decizională din viața acestuia. Etapa de dinaintea plecării lui din America și gândurile, acțiunile ce l-au făcut pe acesta să ia o astfel de decizie. Viața din America ajunsese la un trai mizer, în care etichetele contau mai mult decât sentimentele, iar banii mai mult decât oamenii. Era din ce în ce mai greu să te descurci și să te menții la suprafață, mai ales dacă erai de vreo etnie aparte sau erai diferit de ceilalți prin alte credințe și valori. Unele chestii nu s-au schimbat nici în ziua de azi. Miller începuse să creadă că omul se chinuie prea mult pentru a-și câștiga traiul, el era convins că soarta avea oricum o cale de scăpare și supraviețuire pentru fiecare. Tindea oarecum să fie o lipitoare, să trăiască pe spatele celorlalți, fără prea multe eforturi de-a face rost de cele necesare pe cont propriu. Știa mereu că vreun prieten, vreo cunoștință avea să-l ajute. Împins oarecum de la spate de acțiunile celor din jur, ajunge și el să se însoare, însă nu din dorința de iubi sau a fi iubit, sau de a-și construi o familie, ci pur și simplu în ideea de a fi în rând cu oamenii. Tocmai de aceea nici nu poate fi vorba de o relație armonioasă între el și soția sa, căci dragostea nu a avut niciodată nimic de-a face. Se angajează în cele din urmă într-o companie și prinde un post bun, însă continuă să nu-i pese de viitor, nici măcar atunci când ajunge să aibă și un copil. Câștigul îl împarte în stânga și-n dreapta celor ce par a avea nevoie de ajutor, însă pentru el nu păstrează nimic și trăiește pe spatele soției. Pe-o parte am putea vedea aici o latură bună, aceea de a-i ajuta pe cei în nevoie. Totuși, unde e responsabilitatea de părinte, de soț? Oare nu ar trebui acestea să fie o prioritate? Eu zis că da. Dezgustat de traiul mizer din jur, de serviciu și familia întemeiată fără o dorință precisă, Miller se refugiază în alcool și în relații extraconjugale cu femei fel și fel. Modul în care acesta le posedă și se folosește de ele e oarecum grotesc și de asemenea superficial, ca întreaga sa atitudine față de orice altceva. E ca și cum ar dori să pedepsească lumea comportându-se astfel. Pe lângă scenele obscene prezentate, care nu sunt multe, însă sunt brutale, căci n-au pic de erotism și senzualitate în ele, Miller scoate în față anumite caractere a celor din viața lui. Ba angajați, prieteni sau chiar membri din familie. Le prezintă mai mult partea lor întunecată, ca și cum ar arăta cu degetul spre ei, vrând să scoată în evidență că nu doar el se comportă ca un nemernic, mai sunt și alții, poate chiar mai răi. Cartea mi-a transmis o stare de descurajare din partea personajelor. M-a făcut să cred că multă lume și-a pierdut speranța în bine, în schimbare și că a uitat că toate acestea trebuie căutate mai întâi în interior și abia mai apoi în exterior. Atât timp cât nu ești împăcat cu tine însuți, nu-ți vei găsi locul nicăieri, nu te vei simți confortabil cu nimeni și toate vor tinde să aibă un sfârșit tragic. Schimbarea trebuie să înceapă de la noi, de la fiecare individ în parte. Miller speră că părăsind America va găsi ceva mai bun, însă uneori trebuie să facem Rai din ce avem, cum spune vorba. Nu putem să găsim bine când luăm cu noi aceleași gânduri negative și acelașii comportament infect. „A dori să schimbi starea de lucruri mi se părea o zădărnicie; nimic nu poate fi schimbat, asta era convingerea mea, decât printr-o schimbare de inimă, şi cine ar putea schimba inimile oamenilor.” „De obicei, lucrurile mergeau rău numai dacă ţi le puneai prea mult la inimă.” „Dar trupul vine întotdeauna după minte. Ceea ce-i simplu pentru trup nu-i întotdeauna uşor şi pentru minte. Şi când trupul şi mintea o pornesc în direcţii opuse, atunci devine extrem de dificil şi de stânjenitor.” „Cartea a devenit prietenul meu pentru că m-a învăţat că nu am nevoie de prieteni. Mi-a dat curajul de a fi singur, şi mi-a oferit putinţa de a preţui singurătatea.” „Viaţa se întinde de la un moment la altul, într-o uluitoare infinitudine. Nimic nu poate fi mai real decât presupui tu că este. Cosmosul e ceea ce gândeşti tu că este şi n-ar putea fi altceva atâta timp cât tu eşti tu şi eu sunt eu. Trăieşti în roadele acţiunilor tale şi acţiunile tale sunt recolta gândirii tale.”