Do Not Cross

     

Cartea Dorei Pavel ne trimite spre acel punct nodal care ne priveste, daca avem suficient curaj, pe fiecare in parte: confruntarea cu noi insine asa cum am apucat sa ne construim – din fantasme, reactii pripite, vinovatii, stingacii, deviatii. [...] De obicei, germenii acestia ai distrugerii sint invizibili o lunga perioada, iar atunci cind incep sa declanseze marile gesturi (ale separarii, violentei, repetitiei), e prea tirziu ca sa revii si aproape imposibil sa refaci momentul infestarii. In acest roman despre imponderabile si consimtite fatalitati, Dora Pavel face insa exact acest lucru: deruleaza inapoi nenorocirea, cu nuante infinitezimale, pina in momentul infestarii – si o face cu o siguranta demna de invidiat. [...] Prin chiar aceasta fraza, cele citeva secvente de o poezie cruda (zborul ca un viol, corectarea greselilor de ortografie din scrisoarea de sinucigas a fratelui, imperecherea leilor la Zoo) muta cu totul „actiunea” exterioara, vizibila, narativa pe ghemul interior de vinovatie-neintelegere-aminare. Un tur de forta al unei prozatoare de mare subtilitate, o maestra a intimitatii asumate.

     

Predilectia pentru subiecte tari se vede si in acest al patrulea roman al prozatoarei clujene, unde un tinar gay este luat ostatic de un psihopat evadat dintr-un ospiciu, care-l atrage intr-o fuga nocturna prin padurea de la marginea orasului. Operatiunea de urmarire si salvare pornita de autoritati se loveste, insa, de refuzul discret si mascat al tinarului de a se lasa eliberat. Monologul acestuia, sub forma unei scrisori/confesiuni imaginare, destinate barbatului iubit, se transforma repede intr-o meditatie pe marginea solitudinii, izolarii, evadarii sociale. [...] Pierderea inocentei si (auto)dezvaluirea „inclinatiilor sexuale” in compania unui pilot de avion, apoi a unui jucator de polo, prima relatie serioasa cu un galerist (consumata in paralel cu reactia resemnata a tatalui relativ absent si cumva indiferent fata de orientarea sexuala a fiului), aventura cu un barman bisexual – toate aceste scene de dragoste pederasta surprind balansul de cruzime si tandrete, si absolut fiecare are ceva memorabil. Episodul hirjonelilor cu galeristul Teus, incheiat cu o lunga scena de felatie, deschide, practic, un capitol in literatura homoerotica romaneasca aproape inexistenta. [...] Surpriza finala are proportiile ei si inchide cumva rotund acest queer psy novel, inedit in proza romaneasca. [...] Do Not Cross este, la jumatatea acestui an, cel mai interesant roman.

     

Romanele [Dorei Pavel] sint construite in jurul unor personaje ce parcurg o tripla metamorfoza. Mai intii, o revelatie denunta un simulacru al captivitatii. E vorba, mai precis, de felul cum individul se raporteaza, intr-o situatie limita, la exterioritati ce devin, totodata, un prim pilon in procesul interiorizarii. In al doilea rind, Dora Pavel modeleaza universul psihologic al eroului prins in ramificatii autoscopice. Esecul, insingurarea, tentatia ratarii, abandonul, toate dospesc intr-un eu tot mai complex. In fine, ultima etapa apartine unei impacari strategice cu starea de captivitate existentiala. [...] In cel mai recent roman, Do Not Cross, scriitoarea ramine fidela sistemului amintit. [...] In Do Not Cross, un narator cu multe tulburari la activ se confeseaza in conditii extreme cu seninatate, avind un stil egal, fara cusur, un discurs foarte bine articulat, in care temerile sint analizate ca si cum s-ar gasi intr-o permanenta stare de gratie. [...] Titlul romanului sugereaza o dubla interdictie: Nu treceti se adreseaza omului fiara din civilizatie, ce intretine starea de captivitate prin tabuuri, dar si celor din afara interioritatii (metafora padurii ca sondare a inconstientului). [...] Scris cu minime fisuri, dens si cu numeroase deschideri interpretative, romanul confirma o scriitoare ce-si construieste un sistem prozastic dintre cele mai interesante in literatura noastra postdecembrista.

     

In primul rind, este un volum provocator, inedit in literatura romana – in sfirsit, cu Dora Pavel avem un roman homoerotic (in aceasta privita m-a dus cu gindul la Anais Nin, tocmai prin curajul de a iesi la rampa cu un subiect erotic). Stilul indirect liber utilizat aproape pe tot parcursul romanului si extrem de bine stapinit, frazele lungi, dar alerte (dovada a unei scriituri mature), subiectele tari ce sint scoase la lumina, psihologizarea, asteptarea surda, pendularea intre trecut si prezent, intre ascuns si dezvaluit, intre cruzime si iubire, intre libertate si captivitate, intre discret si scandalos, sint numai citeva dintre ingredientele care fac din romanul Do Not Cross unul interesant si captivant.

     

Cit despre Do Not Cross, in urma lecturii lui, un important scriitor roman mi-a scris ca romanul e interesant si pentru ca n-am pregetat sa ma pun in pielea unui homosexual barbat, un experiment pe care el n-a avut niciodata curajul sa-l faca. M-am intrebat imediat, ma intreb si acum de ce nu l-a avut. Si de ce fel de curaj era nevoie. Eu n-am simtit nici de data asta ca as avea nevoie de curaj. Tot ce mi-am dorit a fost sa scriu o poveste de dragoste frumoasa si cred ca mi-a iesit. Si am scris-o absolut relaxata. Intimplator, ea se consuma intre doi barbati.