Dosarul - Mitropolitul Galaction Cordun. Aventurier in reverenda, agent secret sau victima a comunismului?

Descriere

De ani de zile, Florian Bichir, publicistul şi prietenul, ne „ameninţă” cu această carte. Acuzat mereu că el însuşi „nu e în regulă” cu Calendarul, Florian se ţine departe de vociferări pe tema „stilismului” în România şi, mai ales în ultimii ani, a ales calea – justă, zicem noi – a cercetării. Nu e uşor. Pentru că, dincolo de emoţia oricărui discurs asupra problemelor reale de istorie şi canonicitate, stau oameni, cu nevoile lor pastorale şi cu dorinţa lor de mântuire. Prin cartea aceasta, Florian Bichir încearcă să finalizeze un demers nu foarte uşor de parcurs. Descoperirea unor adevăruri istorice în contextul nevoii de limpezire a mesajului de credinţă al Ortodoxiei româneşti, cu smerenie şi drag de adevăr, fără a ascunde rănile reciproce şi fără a cultiva ocultarea adevărului, de dragul mistificării unui personaj.
Obişnuiţii „culturii google”, deservenţi ai diferitelor structuri de blog care se impun în cercuri de tipul „­rezervaţie mistică”, vor avea desigur un material numai bun de comentat. Efortul lui Florian Bichir de a elucida momente din istoria stilismului românesc, despre care afirmă că ţine într-însul ortodocşi ca noi, sută la sută; ca mărturisire, trăire, însă nu şi din punct vedere canonic, m-a „scandalizat” şi pe mine şi m-a obligat să citesc cartea până la capăt. Stilul de documentare, de presă de investigaţie, paginile de istorie cunoscută şi, mai ales, necunoscută din viaţa lui Galaction Cordun, de la atitudinea antipapală şi antigermană la căutarea dreptăţii prin crearea propriei schisme, de la personajul harismatic în misiune la până acum necunoscutul om, cu toate ale omului, paginile cărţii elucidează o serie de date de istorie bisericească şi umană care meritau să fie abordate. Ca unul ce am străbătut satele Moldovei, mai ales dinspre Târgul Neamţului, de la Brusturi până la Boroaia ori Groşi ori Probota, mereu am avut nevoie de argumente în a le vorbi oamenilor de acolo de ce generaţia mea de preoţi nu poate rămâne sub acuzele unei istorii nemeritate de nimeni, dar făptuite prin excese de formalism; am avut nevoie să învăţ copii din zonele acelea de ce au nevoie unii de alţii, că în numele lui Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, nimeni nu este superior nimănui şi de ce e nevoie să nu moştenească conflicte care nu ne definesc ca Neam şi ca Biserică.