Intermitențele morții (ediție de buzunar)

     

V-ati intrebat vreodata ce s-ar intimpla daca moartea ar disparea, brusc si fara justificari, din ciclul existentei umane? Daca oamenii s-ar trezi in fata posibilitatii de a trai vesnic, insa fara a fi tineri si sanatosi pentru totdeauna? Dar daca moartea nu ar fi acea forta abstracta si ineluctabila, ci o fiinta care si-ar putea opri masacrul printr-un simplu act de vointa, sau poate dintr-o curiozitate morbida a celei ce se poate juca cu soarta? Si oare moartea e aceeasi pentru toate fiintele vii? Ar face fata societatea si statul unei existente prelungite la infinit, in care trupurile matusalemice, neputincioase, s-ar acumula in mormane dezgustatoare, nedorite de nimeni, cind o intreaga tara s-ar transforma intr-un azil de batrini ce monopolizeaza resurse si epuizeaza bugete? Cine si cum va fi afectat intr-o societate care se bazeaza tocmai pe moarte pentru a putea supravietui? In stilul inconfundabil al lui Jose Saramago - paragrafe interminabile, blocuri compacte de text care sfideaza regulile gramaticale si sintaxa de manual, ignorind semnele de dialog, majusculele si punctuatia -, Intermitentele mortii ridica toate aceste probleme la care noi poate ca nu ne-am gindit niciodata, desi n-ar fi rau sa o facem.

     

Întreaga scriitură curge într-un mod pe cât de firesc, pe atât de isteț. Iar pentru cei cărora învățarea de cuvinte noi din cărți vine ca o bucurie, lectura e cu atât mai potrivită. (...)Surprinzător și încântător mi s-a părut și modul în care abordarea sinoptică se transformă, spre finalul cărții, într-una personală. Pentru mine a fost un lucru complet neașteptat, care m-a făcut să îl plac și mai mult pe Saramago. 

     

Intermitențele morții, eseu cu menirea furnizării unui mesaj filosofic, are, în același timp, toate trăsăturile unui pamflet, ale unei viguroase satire la adresa moralei creștine, mai bine zis la ceea ce Saramago percepea din aceasta și din religie, în general, precum și la adresa societății contemporane lui, mașinăriilor politice, scoțîndu-le acestora la suprafață tot ce aveau ele mai abject și mai de repudiat la un moment dat.