Zogru (ediția a II-a revăzută și adăugită, de buzunar)

Plin de umor în unele secvențe, în altele tragic și feroce, uneori fantastic și luminos, ca o pictură de Chagall, ceea ce predomină în această poveste minunată [Zogru] este figura teribilei singurătăți în care se află spiritul uman lipsit de iubire.

Zogru este acel roman viu si captivant, care ofera cititorului ocazia unica de a privi doua lumi printr-o neobisnuita pereche de ochi: lumea imediata, a muritorilor marunti, macinati de drame pe masura, si lumea eterica a spiritelor, fantomelor si duhurilor (e de neratat episodul in care duhul face cunostinta cu fantoma principelui Vlad Dracul), a creaturilor pentru care timpul capata forme si dimensiuni nebanuite. Fara a divulga mai mult decit e nevoie, pentru a nu strica pofta de lectura, finalul inchide cu eleganta cercul experientelor, fara ostentatie. Punct forte al volumului, dat fiind faptul ca personajul in sine tine de domeniul irealului, stilul narativ se pastreaza curat, nepretentios si echilibreaza povestea, plasind-o la limita credibilului. Subiectiv vorbind, acesta este unul dintre motivele pentru care am savurat Zogru: e povestea spusa atit de bine, incit, in ciuda ratiunii, imi doresc sa cred ca duhurile, fantomele, nalucile chiar exista.

Zogru, romanul scris de Doina Ruști, apărut în anul 2006, la Editura Polirom, reprezintă o creație cu tente picarești, o operă care, însă, depășește schema narativă a unei astfel de scriituri, oferindu-ne o țesătură epică exemplară care dezvăluie aventură, fantezie, mînie și erudiție. Romanul este un text tulburător, cu valoare ontologică și contopește într-o manieră coerentă, impresionantă, faptele istorice și legendele.