Smerenia si ascultarea

Descriere

„Postul şi rugăciunea, milostenia şi fecioria, într-un cuvânt orice faptă bună fără smerenie dispare şi piere. Aşa s-a întâmplat şi cu fariseul. Ajunsese până la culmile virtuţii; dar când s-a pogorât de la templu îşi pierduse toate faptele lui bune, pentru că nu avusese smerenia, mama faptelor bune (Luca 18,10-14). Că după cum mândria este izvorul oricărui păcat tot aşa smerenia este începutul oricărei fapte bune. De aceea şi Hristos cu ea îşi începe predica, smulgând din sufletul ascultătorilor, din rădăcini, mândria”- Sf. Ioan Gură de Aur

Smerenia este temelia faptelor bune şi a tuturor virtuţilor – temelia pe care trebuie să zidim casa duhovnicească a virtuţilor. Credinţa este smerenia minţii, ascultarea este smerenia voinţei, pocăinţa este smerenia poftelor şi a patimilor.

„Nimeni nu poate să spună prin cuvânt cum se naşte în suflet această smerenie dacă nu o află omul prin încercare, prin faptă. Ea trebuie trăită. Să te smereşti cu adevărat, la momentul potrivit şi, astfel, capeţi această virtute. Numai din auzite sau din pagini de literatură bisericească nu poţi dobândi smerenia. Citind numai, se scutură de pe noi ce am reuşit să adunăm cu destulă trudă şi rămânem tot goi şi tot săraci şi tot mândri, şi tot neştiutori” - Arhim. Sofian Boghiu.

„Dacă lumea ar cunoaşte puterea cuvântului lui Hristos: «învăţaţi de la Mine smerenia şi blândeţea», atunci lumea întreagă ar lăsa toate celelalte ştiinţe şi învăţături şi ar învăţa numai această ştiinţă cerească” - Cuviosul Siluan Athonitul