Hermeneutica si discontinuitate. Studii de arheologie discursiva

Descriere

Volumul analizează câteva aspecte ale teoriei discontinuității în istoria ideilor, punând accent pe arheologia cunoaşterii, metodă propusă de Michel Foucault. Sunt prezentate mai întâi câteva momente importante ale disputei continuitate vs. discontinuitate în gândirea modernă: Bacon, Hegel, Marx (Althusser), apoi este analizată metoda analizei discursului la Foucault. Se ridică întrebarea dacă arheologia cunoaşterii ar putea fi aplicată la analiza unei "culturi de interval", şi sunt investigate câteva texte care se prezintă ca arheologii ale culturii de interval (S. Afloroaei, S. Alexandrescu) sau ale culturii europene (C. Noica). în cele din urmă este analizat un "caz" de situare în interval: D. Cantemir și exegeza operei sale Divanul și se arată că arheologia foucaldiană este îndreptățită să denunțe postulatul continuității. în același timp, sunt dezvăluite cîteva dintre limitele acestei metode. Arheologia cunoaşterii este o formă de istoriografie neconvenţională care se sprijină pe postulatul discontinuităţii, pe respingerea metodei hermeneutice şi pe o teorie a discursului formulată în limbajul anarhismului epistemologic. Foucault a folosit această metodă pentru a deconstrui „istoria dialectică” pe care a acuzat-o că operează cu false continuităţi şi că maschează rupturile, excluderile şi uzurpările prin care s-a constituit raţionalitatea occidentală. Arheologia discursului pune în lumină o topologie a fenomenelor marginale şi a cunoaşterilor de interval care subminează conceptele continuităţii, atât în constituirea unui patrimoniu cultural cât şi în consolidarea unei tradiţii de interpretare. Confruntarea arheologiei cu datele unei culturi de interval, propusă în acest volum, ne arată în ce măsură a fost îndreptăţit Foucault să suspecteze mitologia istoriei dialectice, dar ne dezvăluie, în același timp, câteva limite ale arheologiei discursului.