Însemnările mele (2 volume)

Descriere

Volumul I (1927-1944) Volumul II (1945-1999) Centenar Maria Banus (1914-2014) Text stabilit, note si comentarii de Geo Serban Ce inseamna 72 de ani (1927-1999) din viata unei poete din Romania, apasata, inca din adolescenta, de originea etnica, intr-o Europa bintuita de stafia comunismului, de lipsa de spatiu vital a nazismului, de evolutia violenta a ambelor extreme? Inseamna refugiu timpuriu in doctrina marxista, iluzii traite in ilegalitate si activism politic cultural in epoca dogmatica comunist-stalinista din al saselea deceniu al secolului XX. Toate urmate de regrete, negare, dezgust, remuscari, revolta impotriva unei ideologii pe care realitatea a contrazis-o. Dar stigmatul „comunista fosta stalinista” o va urmari pina la moarte – si mai tirziu – pe cea care debutase exploziv, in anul 1937, cu exceptionalul volum de versuri Tara fetelor. Zeci, sute de personalitati ale vietii literare, culturale si politice ale ultimelor decenii, alaturi de familie si o galerie pitoreasca de oameni obisnuiti, devin personaje in mult visatul si niciodata terminatul jurnal-roman memorialistic Insemnarile mele de Maria Banus. „Pe data de 10 aprilie 2014, se implinesc 100 de ani de la nasterea Mariei Banus. Volumele memorialistice inedite Insemnarile mele dau cuvintul celui mai implicat martor al unei istorii literare tumultuoase: jurnalul poetei. Insemnarile mele este un jurnal intim tinut cu intermitente citeva bune decenii, intre 1927 si 1999, poate cea mai ampla scriere de acest tip in epoca moderna a literaturii noastre, deloc saraca in marturii cu caracter reflexiv-autobiografic. O fereastra, in orice caz, revelator deschisa spre un destin al creatorului dramatic expus furtunilor istoriei.” (Geo Serban) „A trecut un an de la ultimele insemnari. Ma regasesc maturizata. Mai clara, mai putin incoerenta, dar si cu mai putina seva. Evolutia se va realiza, oare, dialectic? Ma voi putea intoarce, imbogatita, la vechile mele preocupari artistice? Deocamdata, n-am iesit inca din perioada de ucenicie spirituala. Citesc. Incerc sa ma disciplinez. Crizele, ceasurile de deznadejde, de abis, sint mult mai rare. Entuziasmul creator a disparut. O presimtire sau o speranta, constiinta adevaratei mele chemari, ma face sa regret, ca si in trecut, lipsa unei activitati ordonate, pe santierul literar. Cu toata invalmaseala evenimentelor si cea interioara, n-ar fi trebuit sa parasesc insemnarile, care mi-ar putea fi de un folos inapreciabil, cindva. Materialul brut nu trebuie dispretuit si nici macar subestimat in arta realista. Voi cauta sa-mi improspatez unele amintiri si sa notez fapte recente. Apoi imi voi tine iarasi insemnarile la zi.” (Maria Banus, Petrosani, 22 mai 1941)