Oracolul si clepsidra

Descriere

M-am întrebat nu de puţine ori de unde interesul atît de puternic al omului contemporan pentru interviu? Pentru că această specie atît de nouă şi de proprie acestui veac, apăruta odată cu ceea ce am putea numi epoca de clasicizare a gazetăriei, se bucură de o popularitate nedesminţită. Oral sau scris, receptat pe calea undelor radiofonice, a imaginii televizate sau a lecturii făcute în linişte şi intimitate, interviul interesează cele mai diverse categorii sociale, interesează oameni cu formaţii intelectuale şi sufleteşti dintre cele mai diferite. De unde deci această foame de adevăruri particulare, de mărturii şi de mărturisiri, atît de subiective, asupra omului, a lumii şi a modului de a fi în această lume? Este aceasta un simplu reflex al înnăscutei curiozităţi umane, al curiozităţii în faţa vieţii altcuiva, în faţa unei experienţe unice şi irepetabile, a unei biografii necunoscute ce ni se relevă în lectură proprie? Este cu alte cuvinte doar un interes romanesc, interesul ascultătorului faţă de povestitor? Evident, nu! I se adaugă acestei foame necesitatea de confruntare şi comparaţie, iarăşi proprie fiinţei atît de sociale care este omul, nevoia de paradigmă şi exemplaritate? Evident, da! Este nevoia care se naşte odată cu moartea sălbaticului şi cu apariţia omului cultural, a omului pentru care educaţia, creşterea şi desăvîrşirea interioară nu sînt date numai de experienţa proprie, empirică, ci, şi mai ales, de reflecţie, rodul comparaţiei, al înţelegerii, al delimitării sau apropierii de exemple ilustre, de un model exemplar. Ei îi corespund şi îi răspund mitologiile, religiile, vieţile marilor bărbaţi — aceste hagiografii laice scrise de istorici — şi, mai aproape de timpurile moderne, memoriile. Ei îi răspund în primul rînd interviurile, aceste memorii provocate, mai sumare dar mai proaspete şi, poate, mai adevărate, prin interzicerea acelui timp necesar fardului, acelui timp necesar reajustării, aşezării personalităţii în lumina cea mai favorabilă.

După cum nu oricine scrie memorii, nu oricui i se iau interviuri. Cel căruia i se ia un interviu