Deacurmezisul

Descriere

Dintre romanele lui Mircea Damian cel mai interesant si cu ecourile cele mai vii este De-a curmezisul(1935), un roman autobiografic; meritul nu trebuie cautat in materia epica -suparator de eteroclita, dezlinata, lipsita de organizare, amorfa -, ci mai curind in efortul de conturare a unei psihologii, aceea a lui Marin Dogaru. E. Lovinescu* vorbea in acest sens despre „o incercare de a crea literar un tip, intrezaritsi in schite, al vagabondului incapabil de adaptare, dar nu resemnat ca eroii moldoveni, ci razvratit impotriva normei si a legalitatii, om fara profesie, facindu-le pe toate, calator fara bilet in trenurile tarii si ale vietii, ros totusi de ambitia de a ajunge sfidind". Prin toate aceste trasaturi, Marin Dogaru ii apare lui E. Lovinescu* un „tip de altfel cunoscut din literatura ruseasca". Spre deosebire insa de celelalte avataruri ale acestui tip literar, in cazul lui Marin Dogaru avem de-a face cu o structura lipsita cu desavirsire de orice fibra poetica; eroul lui Mircea Damian arata, dimpotriva, numai asprime, gust al solitudinii, putere de incrincenare, salbaticie de lup singuratic.