Dictionar de pedagogie

Descriere

Dicţionarul de pedagogie propune trei categorii de concepte cu valoare metodologică superioară, confirmată în numeroasele situaţii concrete care apar în activitatea de formare-dezvoltare permanentă a personalităţii, proiectată în mediul şcolar şi extraşcolar:
a) concepte fundamentale, de maximă stabilitate epistemică: educaţia, finalităţile educaţiei, sistemul de educaţie, reforma educaţiei; procesul de învăţământ, obiectivele - conţinutul - metodologia - evaluarea procesului de învăţământ; curriculum, proiectarea pedagogică, managementul educaţiei;
b) concepte operaţionale, variabile în funcţie de condiţiile concrete care apar la nivelul practicii edu-
caţiei/instruirii: educaţia intelectuală, educaţia morală, educaţia tehnologică, educaţia estetică, educaţia fizică; activitatea didactică, lecţia, cursul universitar; cunoaşterea elevului, caietul dirigintelui, fişa şcolară; conversaţia euristică, demonstraţia, dezbaterea, problematizarea; învăţământul frontal, învăţământul individual, învăţământul pe grupe; cultura generală, planul de învăţământ, programele şcolare, manualele şcolare; randamentul şcolar; inspecţia şcolară; conducerea şcolii; autonomia universitară, creditul pedagogic etc.;
c) concepte specifice, preluate din alte domenii de cercetare ştiinţifică - disciplinară, intradisciplinară, interdisciplinară, transdisciplinară - valorificate din perspectivă pedagogică: administraţia şcolară, gestiunea educaţiei, birocraţia şcolară, democratizarea învăţământului, managementul organizaţiei şcolare; creativitatea pedagogică, informatizarea învăţământului, softul pedagogic etc.
Ordinea prezentării conceptelor respectă rigorile clasice, aplicabile în cazul oricărui dicţionar de specialitate. Definiţiile propuse pot fi înţelese, astfel, în mod independent, în funcţie de conţinutul specific reflectat şi de deschiderile sociale implicate. Perspectiva evocată presupune evidenţierea nucleului epistemic tare al pedagogiei, printr-un efort de scientifizare a domeniului, posibil la nivelul unei noi paradigme de abordare a educaţiei angajată în sens managerial (conducere globală - optimă - strategică) şi curricular (centrarea pe obiective, asigurarea corespondenţei: obiective - resurse - evaluare).
Pe de altă parte, aprofundarea conceptelor la niveluri de competenţă superioară (analiză-sinteză; evaluare critică) solicită regruparea acestora în cadrul unor teme şi module cu valoare orientativă, care asigură "un ghid practic al lecturii", complementar criteriului alfabetic, după exemplul oferit şi de alte dicţionare de specialitate (vezi Dictionnaire encyclopedique de Peducation et de la formation, Editions Nathan, Paris, 1994, 1998; Dictionnaire de la sociologie, Larousse, Paris, 1995 etc.).
Unitatea dicţionarului poate fi regăsită la nivelul liniei de continuitate existentă între dimensiunea
teoretică, relativ constantă, a conceptelor pedagogice fundamentale şi latura aplicativă, socialmente deschisă, a noţiunilor operaţionale angajate în analiza problematicii educaţiei şi instruirii.