Ultimul mohican / Vol II

Descriere

James Fenimore Cooper a rămas în literatura universală mai ales ca autor al cidului de romane din care face parte şi cel de faţă, Ultimul mohican. Autorul a declarat de altminteri că această serie, ce constituie ansamblul perfect închegat al unei povestiri sau "ceva în genul unei drame în cinci acte", este opera lui cea mai de nădejde, căreia îi prevesteşte, dacă nu gloria, măcar o viaţă foarte lungă. Privită în perspectiva secolului ce s-a scurs de la dispariţia lui (deoarece Cooper a murit în 1851), seria Aventurile lui Ochi-de-Şoim îşi păstrează într-adevăr culorile proaspete şi atrăgătoare şi întreaga valoare morală şi educativă cu care şi-a câştigat cei dintâi lauri odinioară.
Ca şi în ciclul "cronicilor" lui Shakespeare, scrise într-o ordine ce întrerupe cronologia subiectului, succesiunea întâmplărilor din acest ciclu epic nu corespunde datelor apariţiei.
O ediţie destinată să înlesnească cititorului urmărirea neîntreruptă a peripeţiilor lui Natty Bumppo (el apare, în cursul acţiunii, sub diferite nume: Ochi-de-Şoim, Carabină-Lungă, Ciorap-de-Piele, Căutătorul de urme) ar trebui să înceapă cu Vânătorul de cerbi - a cărui acţiune se petrece în jurul anului 1740, să continue cu Ultimul mohican - ce povesteşte întâmplări din 1757, apoi cu Căutătorul de urme - în 1759, Pionierii - 1793, şi Preria - finalul ciclului, întristător, care-şi aduce eroii până în primii ani ai veacului trecut.
Firul de continuitate al celor cinci romane se împleteşte din două principale permanenţe: tema comună şi eroul principal. Tema este istoria pi onieratului american vreme de un secol, cuprinzând războaiele coloniale anglo-franceze, apoi războiul de independenţă, acţiunea concentrându-se asupra soartei indienilor, deposedaţi de pământuri şi exterminaţi, o dată cu avansarea "civilizaţiei" spre "vestul sălbatic". Eroul, Natty Bum-ppo, e prezentat la început (în Vânătorul de cerbi) ca un tânăr alb, despărţit încă din fragedă copilărie de lumea "civilizată" şi crescut printre curajoşii şi nobilii indieni delawari, care trăieşte ca un om liber în pădurea virgină şi păşeşte acum pe "prima cărare a războiului". În romanele următoare este un bărbat matur, reputat pentru bravura şi dibăcia lui de războinic, iar în ultimele două "acte" ale ciclului său, Cooper ni-1 înfăţişează nins de vârstă, ca un patriarh al pionierilor, un filosof al naturii, ce nu-şi mai află locul în mijlocul unei lumi pervertite de pofta aurului. Figura lui personifică, în literatura americană, visul gânditorilor şi scriitorilor epocii iluminismului şi romantismului despre eliberarea omului din lanţurile convenţiilor sociale, despre omul "în stare naturală", bun şi fericit, necorupt de civilizaţie. Faţă de utopismul acestui ideal uman, Cooper are avantajul de a crea un caracter cu numeroase trăsături valabile, datorită felului în care el prezintă slăbiciunile civilizaţiei pe care eroul său o dispreţuieşte. Acestea sunt bigotismul, intoleranţa şi obscurantismul puritan al "civilizatorilor" albi, precum şi cupiditatea, necinstea, laşitatea şi neomenia ce stau la rădăcina moralei colonialiştilor. Dar ceea ce James Fenimore Cooper combate cu înflăcărare în ciclul Aventurilor lui Ochi-de-Şoim, este rasismul, dispreţul faţă de neamul brav al băştinaşilor "piei-roşii", ideea stupidă şi primejdioasă a superiorităţii unei rase faţă de alta. Susţinând egalitatea naturală a tuturor oamenilor, dreptul lor egal la fericire, libertate şi bunăstare, autorul se situează pe poziţia gânditorilor care au conceput şi proclamat principiile Declaraţiei de Independenţă şi ale Declaraţiei Drepturilor Omului.