Cartea junglei / Vol II

Descriere

În Cărţile Junglei însă se dezvăluie o lume întreagă, variată, lipsită de monotonie, de uniformitate. Viaţa junglei capătă contururi epice. Aventura se desfăşoară la nivelul pădurii stăpânite de legile edictate de vieţuitoarele ei. Un univers al puterii, al cuminţeniei de veacuri a pământului creşte din viziunea lui Kipling, înfrăţind pe puiul de om, Mowgli, cu fiarele înţelepte care 1-au adoptat. Într-o natură grandioasă ale cărei rădăcini datează de la facerea lumii, tainele mari se păstrează din generaţie în generaţie şi se rostesc cu solemnitate în anumite împrejurări, hotărâtoare pentru soarta haiticului. Trăirea în devălmăşie e păzită şi asigurată de bătrânii care vieţuiesc de mult şi au fost la vremea lor cei mai puternici. Ei ştiu din văzute ori din auzite toate câte s-au petrecut în junglă, în toate speciile, de parcă ar fi luat parte la geneză. Ei deţin istoria vie a junglei cu marile victorii şi trecătoarele înfrângeri, ori cu slăbiciunile care s-au cerut pedepsite. Cu cât rănile lor au fost mai întinse şi mai grave, cu atât dreptul lor la conducere e mai bine întemeiat. Şi legea o ştiu pe de rost mai cu seamă învăţătorii bătrâni ca Baloo, care o trec puilor, tinerilor zvân-turatici, greu de supus. Celorlalţi, care acţionează, care păzesc hai-ticul, litera legii le este înscrisă în sânge, în instinct mai de grabă decât în memorie. Legea este tot atât de veche şi de adevărată cât şi cerul şi cuprinde deopotrivă reguli de comportament şi de bună purtare, de convieţuire, care, luate împreună, fac o adevărată etică a vânătorului pădurii. Această lege se aplică apartenenţelor haiticului Seeonee, lupilor conduşi de bătrânul şi multîncercatul, viteazul Ake-la, dar de fapt, cu oarecare variante ea este, probabil, a tuturor speciilor junglei. Căci Mowgli o va rosti către vulturi şi şerpi în semn de recunoaştere şi va fi ascultat. De altfel, crescut de mai-marii pădurii, de frumoasa panteră neagră Bagheera, puternică şi dreaptă, de Ba-loo, ursul cel înţelept şi grijuliu care-1 urecheşte ca şi pe ceilalţi pui ai junglei (ei sunt aceia recomandaţi respectului "obştesc" de către legea însăşi care spune: "Keep peace with the Lords of the Jungle - the Tiger, the Panther, and Bear..."), Mowgli va ajunge şi el drept şi puternic. Trupul lui va primi sevele pământului şi apelor şi se va împlini într-o perfecţiune de care se vor teme şi pe care o vor preţui toate vietăţile pădurii. Şi dreptatea va intra în el aşa încât toţi, de voie ori de nevoie, îl vor privi ca pe un stăpân. Convieţuirea lui Mowgli cu fiarele junglei, atât de rodnică în făurirea caracterului, este lecţia pe care Kipling o dă oamenilor pentru a pune capăt neprieteniei dintre două regnuri. A reface legătura dintre oameni şi animale, punând în valoare tot ceea ce e aproape uman în animale şi tot ceea ce poate fi de folos vieţii noastre din observaţia existenţei lor, înseamnă a reface o natură unită, frumoasă, exemplară, plină de dragoste. Şi porunca cea mai intangibilă a legii este să nu ucizi omul: "...and seven times, never kill Man". Omul însă, înfrângând regulile paşnicei convieţuiri, a ucis animalele, şi ele, la rândul lor, 1-au ucis. Elefantul Hathi, şi el cunoscător al tainelor, povesteşte despre felul în care s-a născut frica pe lume din aceste crime reciproce.
Mowgli, puiul de om, crescut de fiare şi iubit de ele, îi era necesar lui Kipling pentru a realiza ideea refacerii unei ordini în natură. Şi calităţile nobile ale diverselor făpturi sunt deduse din fiecare povestire în parte, cele mai multe legând soarta marilor sau micilor animale de aceea a oamenilor. La primejdie şi nevoie oamenii sunt alături de prietenii lor credincioşi, care, la rândul lor, îi ajută şi-i scapă.

Mowgli îşi sprijini coatele pe genunchi, privind departe peste vale, la lumina zilei. Undeva, jos în păduri, o pasăre încerca cu o voce încă răguşită primele note ale unui cântec de primăvară. Nu era decât o umbră a chemării pline, pornite din gâtlej în cascade, pe care avea s-o cânte mai târziu, dar Bagheera o auzi totuşi.
- Am spus că Timpul Vorbelor Noi se apropie, mormăi pantera, răsucindu-şi coada.
- Am auzit, răspunse Mowgli. Şi de ce tremuri toată? Soarele este cald.
-Auzi-o pe Ferao, ciocănitoarea stacojie, spuse Bagheera, ea nu şi-a uitat cântecul. Şi eu trebuie să mi-1 amintesc.
Şi începu să mormăie şi să cânte pentru ea, revenind mereu, tot mai nemulţumită de sine.
- Nu e nici un vânat prin apropiere, căscă Mowgli leneş.
- Frăţioare, nu cumva ţi-s astupate urechile? Acesta nu-i cântec de vânătoare, ci cuvântul pe care mi-1 pregătesc pentru ce va urma.
- Uitasem, dar voi şti când Timpul Vorbei Noi va fi aici, fiindcă atunci tu şi ceilalţi veţi fugi departe şi mă veţi lăsa singur. Mowgli vorbise aproape cu înverşunare.
- Dar te asigur, frăţioare, începu Bagheera, noi nu întotdeauna...
- Ba da, întotdeauna, spuse Mowgli întinzând supărat, arătătorul. Voi fugiţi întotdeauna, iar eu, care sunt stăpânul junglei, trebuie să umblu singur. Cum a fost anul trecut, când am vrut să culeg trestie de zahăr de pe câmpurile haiticului de oameni? Am trimis o ştafetă, pe tine, la Hathi, poftindu-1 să vină să culeagă iarba cea dulce pentru mine cu trompa lui.