Poezii populare ale romanilor

Descriere

Aparitia unei culegeri de poezie populara ca aceea a lui Alecsandri a fost pregatita de o intreaga miscare de simpatie pentru creatia poporului. Cand a ajuns la cunostinta publicului, culegerea a produs entuziasm si s-a integrat de-ndata ca parte din intreaga noastra activitate literara si culturala. Prin patrunderea si in scoala si in marea masa a cititorilor, poeziile populare din culegere au fost si educatoare a societatii noastre, careia i-au pus inainte o limba frumoasa si un fond de sensibilitate si idei, in stare sa influenteze si pe scriitori. Pe urma lui Alecsandri, Eminescu se inspira din creatia populara pe care, si el, o innobileaza, spre a ajunge la cateva din cele mai stralucite productii ale literaturii noastre. La fel cu Eminescu, si alti mari scriitori ai nostri gasesc inspiratie in folclor.
Culegerile lui Alecsandri si-au indeplinit rolul lor literar si politic si au fost publicate potrivit cu conceptia de pe atunci despre folclor. Astazi o culegere de poezie populara se supune unei discipline, este pusa in raport cu dialectologia si cu lingvistica. Opera lui Alecsandri poate fi privita ca un fapt trecut in domeniul istoriei culturale si supusa criticii obiective in ce priveste conceptia si realizarea. Aceasta n-o va impiedica sa fie mereu citita si sa ramana ca un moment luminos in desfasurarea literaturii noastre.
D. MURÃRAªU, Alecsandri culegator de poezie populara. - in cartea: V Alecsandri, Poezii populare ale romanilor. Editura Minerva, Bucuresti, 1971, p. XXXI.
Prin propriul sau exemplu in munca de colectare si valorificare a creatiei poetice populare, Alecsandri tine sa releve importanta exceptionala a folclorului pentru dezvoltarea literaturii nationale. Poezia populara chiar de la inceputul activitatii lui literare i-a slujit... nu numai ca sursa de inspiratie, ci imprima operei lui un profund caracter democratic si umanist, simplitate si naturalete in expresie.
Lazar CIOBANII, Lirica lui Alecsandri. - in cartea colectiva Eu doina cant...Editura Literatura artistica, Chisinau, 1978, p. 161.

Tunsul
Vestea-n tara a ajuns
De un hot cu nume Tuns,
Ca prin codri a iesit
De sase-ntovarasit,
Toti voinici, alesi panduri,
Oaspeti ageri de paduri,
Ce se port din crang in crang,
Cati il vad, de ei se plang.
Ca nici unde nu gandesti,
Cu dansul te intalnesti
ªi-i auzi zicand cu bine:
"De unde vii, mai crestine?
Din ce sat, din ce oras?
Luat-ai la drum ravas
Sa nu patimesti cevas?
Te jur cu pistolu-n piept,
Spune mie tot cu drept,
De ai bani mai multicei,
Da-mi jumatate din ei,
Ca-ti dau la mana ravas
Sa nu ramai pagubas,
ªi cu vreme de-oi trai,
Pan-intr-unul ti-oi plati,
Dar cumva de-oi muri eu,
Þi-i va plati Dumnezeu!"
Vai! sarmanul voinicel!
Saracut, amar de el!
Caci pacatul 1-a gonit,
Cu moarte 1-a pedepsit!