Donna Alba (I+II)

Descriere

Cu ultimul său roman - Donna Alba - dl Gib I. Mihăescu reintră, ca să vorbim in termeni de epocă, in posesiunea acelei cupe epice, pe care Rusoaica, marele său triumf, [...] i-o atribuise intr-o unanimă consimţire critică. [...]
ªi e cu atat mai impresionant, cu cat un succes literar rareori e urmat de un altul, in una şi aceeaşi carieră, fie că aşa se petrec lucrurile in realitate, fie că totul e numai o părere a cititorului. Nu uit, desigur, că după Rusoaica dl Gib I. Mihăescu a dat la iveală romanul Zilele şi nopţile unui student intarziat, care, fără indoială, nu-i poate fi comparat nici pe departe. ªi era, totuşi, acelaşi dar de a purta intamplările, aceeaşi vervă, acelaşi nerv propriu dlui Gib I. Mihăescu. Ceea ce lipsea insă povestirii eroului din Zilele şi nopţile... era tocmai acea atmosferă de idealitate şi de poezie care inalţă aşa de sus aventurile din Rusoaica şi din Donna Alba. Mai mult chiar: Mihai Aspru, eroul din Donna Alba, e, dacă priveşti mai atent, frate geamăn cu Mihnea Băiatu, studentul intarziat din Zilele şi nopţile... Un Mihnea Băiatu, insă, intr-o a doua incarnare, care şi-ar fi aflat un rost in viaţă, nu un rost practic, ca acea licenţă, de la care il şi abătea un dor hoinar şi de boemă iremediabilă, dar un rost superior, o pasiune, un ideal tiranic, o aventură cotropitoaare. Dacă Mihai Aspru se smulge vieţii trandave a lui Mihnea Băiatu, dacă ajunge avocatul celebru şi colaboratorul patronului său, marele avocat George Radu ªerban, e numai pentru că a intalnit in tinereţea sa un chip care 1-a fascinat şi care se intamplă se fie tocmai soţia viitorului său patron şi maestru. Veritabil Don Quijotte de la Cerna, cum adeseori se ironizează eroul nostru, iată-1 pornit la drum lung, in cucerirea iubitei, ca şi Cavalerul Tristei Figuri in cucerirea Don Aldonezei Lorenzo, dulcineea din Toboso. Numai că dulcineea lui Mihail Aspru este o adevărată castelană, cu intensă şi enig-
matică viaţă pasională, numai că eroul nostru şi visul său sunt adanci şi imposibile prăpăstii. Dar Mihail Aspru doar de aceea este un adevărat cavaler al Aventurii, ca să biruie toate obstacolele şi să triumfe. Nu voi povesti, desigur, intamplările, care de care mai extraordinare, voi sublinia insă indoitul caracter al romanului, acela de mare poem al dragostei şi de virtuos roman de aventuri, caracter indoit pe care 1-am intalnit şi in Rusoaica. Puneţi, că in cele 400 de pagini de text dens, dar şi de intinsă pulsaţie epică, trei sferturi sunt prinse cu acele cazne de Hercul impătimit care trudeşte să se apropie de scumpa lui imagină, să o servească şi să binemerite cel puţin indurarea ochilor ei. E, la dreptul vorbind, partea de aventuri a romanului, in care abilitatea detectivă a lui Mihail Aspru, recte a autorului nostru, oferă un superior spectacol de inteligenţă şi de analiză. Am mai avut prilejul să amintesc, poate, pe Quinette, acel geniu detectiv din marele roman Les hommes de bonne volonte de Jules Romains. Imaginaţi un Quinette al iubirii, al pasiunii, in loc de unul al crimei şi veţi avea imaginea febrilă de viaţă şi interes a lui Mihail Aspru. Un Quinette al pasiunii, pentru că Mihail Aspru sfarşeşte, după lungi lupte şi aşteptări, să intre in graţiile Donnei Alba. ªi romanul sfarşeşte cu un adaos de intamplări extraordinare, intre care ultimul act, reeditand in treacăt aventura matroanei din Ephes, nu e lipsit de graţie. ªi totul, intr-un ritm de trepidaţie epică, pe care singur dl Gib I. Mihăescu il posedă in scrisul nostru, intr-un astfel de grad, intr-o incordare de arc, de care te temi că va ceda, şi nu cedează, intr-o stransoare de căngi din care nu te mai eliberezi pană la sfarşitul romanului, de ventuze care te sorb şi te pasionează intr-una din cele mai frumoase poveşti de dragoste din cate s-au scris.