Imnul lautei romanesti

Descriere

"Lipsa unei tradiţii critice face pe mulţi să socotească pe Stamati "scriitor mediocru". în realitate el este eminent, mai mare în privinţa limbii ca Bolintineanu, în câteva puncte comparabil doar cu Eminescu. El aduce multe accente byroniene, prin poeţii ruşi, note romantice în general, de la Hugo, Lamartine, nu mai puţin totuşi, ca şi ceilalţi scriitori ai vremii, aspecte de clasicism francez şi de mai veche Renaştere italiană, având deci puncte comune cu Asachi, Eliad, Negruzzi, Bolintineanu. [...]
Urmând pe Asachi, Stamati cultivă miturile naţionale însă cu mijloace artistice superioare. Simţul fabulosului, umorul satanic, desenul teratologic îi sunt hărăzite în cel mai înalt grad."
George CĂLINESCU (Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Bucureşti, "Miner-va", 1985, p. 242.)
"Greoi şi demodat în unele scrieri ale sale, C. Stamati ne apare astăzi, în momentele esenţiale ale creaţiei sale, drept un autor modern cu o viziune proaspătă şi acută asupra valorilor morale şi sociale, pe care le promovează sau le detestă, rămânând în chip conştient şi constant un scriitor socialmente angajat, moralmente tributar înaltului sentiment al iubirii de patrie. Satira şi umorul, realul şi fantasticul, prezentul şi trecutul care se împletesc organic şi firesc în scrierile sihastrului de la Ocniţa, îi asigură operei lui viabilitate nu numai cognitivă, dar şi artistică. Recitindu-i astăzi opera, ne convingem de verva caustică a unor fabule şi bucăţi dramatice, de observaţia realistă exactă din creaţiile publicistice şi de lirismul emoţionant al unor poezii fie traduse, fie originale."
Haralambie CORBU (Actualitatea lui Constantin Stamati, în "Limba şi literatura moldovenească", 1986, nr. 4, p. 4.)

ROAGĂ-TE PENTRU MINE
Glasul tău îi fraged, glasul tău pătrunde,
Şi îmi dă speranţă rugăciunea ta.
Eu sufăr, şi Domnul poate să te-asculte,
Deci şi pentru mine să-l rogi nu uita.
Eu ascund durerea ce mă chinuieşte,
Căci nu mi se cade a ţi-o arăta...
Dar pieptul se sfarmă, secretul zbucneşte,
Deci şi pentru mine să-l rogi nu uita.
Ţi-aş spune o vorbă şi sunt la-ngrijere,
Că faţa ta poate se va întrista;
Fii dar tu cu pace, iar eu cu durere,
Deci şi pentru mine te rog nu uita.
Două inimi însă făcând rugăciune,
Tot cu o credinţă făr-a înceta,
Pot odinioară să se împreune,
Deci şi pentru mine să-l rogi nu uita.