Negru pe alb

Descriere

Negru pe alb sunt scrisori numai cu numele, in realitate fiind texte publicistice, cum vor fi peste cincizeci de ani si multe ale lui Caragiale. Recunoasterea faptului si a meritului a intarziat, in cazul ambilor scriitori, din pricina prejudecatii clasice a genurilor «majore», care a relegat la periferia literaturii, cand nu le-a ignorat cu totul, aceste «articole», «insemnari, notite», «incercari» sau, cum le-a botezat expresiv Caragiale, «mofturi». Ele au continuat sa treaca drept literatura de bas-etage chiar si dupa ce tabletele lui Arghezi ieri, ori ale Anei Blandiana azi, le-au conferit depline titluri de stil si de arta."
NICOLAE MANOLESCU, Istoria critica a literaturii romane, vol. l, Editura Minerva, Bucuresti, 1990, p.

Mai mult de un an acum trecuse de la intamplarea aceasta. Iliescul aflase chip a se deslega pe nesimtite dintr-un lant ce nu era potrivit cu usuratatea inimei sale si Zoe incepuse a cunoaste ca a gresit, judecand pe oameni dupa inima sa. Amagita in nadejdea sa, se lasa la o melancolie ce o facu mai interesanta, dar inima ei ce se hranea de dragoste, nu putea via fara amor.
intre toiul neinsemnatilor tineri ce o suparau cu curtea lor, ea deosebi pe lancul B... Il vedea mai tacut si mai retirat. Sfiala lui o lua drept dovada statorniciei, macar ca era semnul nataraiei. Pe alta parte, ca sa scape de gura lumei, acestei pricinuitoare de atate nenorociri, si cunoscand ca trebuie in sfarsit sa-si ia un loc oarecare in sotietate, asculta mincinoasele propuneri ce ii facu Iancu ca o va lua de sotie. Departa pe toti ceilalti ai sai slavitori. Iubi pe Iancul; il iubi sarmana fata, cum stia ea sa iubeasca si curand el nu mai avu nimic sa mai doreasca. Nu mult dupa aceasta, simti urmarile nesocotintei sale, si ingrijindu-se, isi marturisi starea cea de critica amorezului sau. Atunci Iancul lepada masca, isi dizvali uratul haracter si, putina vreme dupa intalnirea ce am vazut ca a avut cu ea la inceputul acestii istorii, ii scrise ravasul urmator:
"Coconita! imi pare desant ca dumneata ai luat un caprit drept amor si inca pretinzi sa te iau de sotie! Las-ca rudele mele niciodata nu mi-ar ierta un asa pas, dar apoi nici inima mea n-are plecare a se robi. Asadar, te rog nu te mai maguli cu o nadejde ce niciodata nu se poate implini si binevoieste a ma uita si a nu-mi mai scri."