Istoria Tarii Romanesti

Descriere

Stolnicul a scris o carte erudită, dar textul său este departe de a fi aglomerare nesfârşită de date şi de fapte. Gânduri limpezi, unite în sisteme ce pot purta numele de filozofie a culturii (stima sa pentru actul civilizatoriu şi pentru civilizaţia vechilor greci) şi de filozofie a istoriei (concretizată în acea concepţie a evoluţiei, a devenirii în istorie ("naşterea şi stricăciunea"): "Toate lucrările ce sânt în lume au şi aceste trei stepene dupră ce să fac, adecăte urcarea, starea şi pogorârea, au, cum le zic alţii: adăugarea, starea şi plecarea". Cartea Stolnicului nu este - de prisos să o mai spunem - o cronică. Locul marelui cărturar nu este printre cronicari, ci categoric alături de istorici, lângă un Dimitrie Cantemir, de pildă, într-o vecinătate la care aspiră cu justificate pretenţii. Scrierea sa se disociază vizibil de textele contemporanilor, sclipirea geniului şi capacitatea de a străbate spaţiile ample ale trecutului îl despart de alcătuitorii letopiseţelor, indivizi marcaţi oricum de o modestie doar incidental atenuată de aspiraţia spre gândul elevat. Dacă ar fi fost terminată (dacă, cu alte cuvinte, autorul ei, căruia cu greu îi găsim un egal printre contemporanii "munteni", s-ar fi putut sustrage agitaţiilor la a căror sursă se afla adesea), Istoria Ţării Rumâneşti, cu fraza ei alambicată, cu excursiile ei fastuoase şi parăzile de impresionantă erudiţie, ar fi închegat.
O istorie spectaculoasă, fascinantă, ca mai toate producţiile Barocului, sub al cărui semn se desăvârşise, prin asimilări de mare profunzime, spiritul neliniştit al autorului ei.
Dan Horia MAZILU