Dama cu camelii

Descriere

Preluînd teme şi modalităţi discursive romantice (pasiuni exclusive, curtezana generoasă, sacrificiul purificator etc.), romanul [Dama cu camelii] se bucură de un entuziast succes de public datorită, mai ales, motivaţiei realiste a nefericirii eroilor, a căror dragoste este spulberată de minciuni şi convenţii sociale meschine.
[Alexandre Dumas-fiul] a zugrăvit cu realism societatea pariziană contemporană, pledând cu generozitate romantică şi elocinţă didactică - în concepţia sa, teatrul are menire de a fi "util" - în favoarea drepturilor femeii, ale copiilor nelegitimi etc. A contribuit la crearea comediei moderne de moravuri, aducând pe scenă, prin intrigă, limbaj şi decoruri, fragmente de cotidian, autentice secţiuni de viaţă ("tranche de vie"). A obţinut succesul cu romanul (1848) şi drama (1852) La Dame aux camelias.
Literatura franceză. Dicţionar istoric critic. Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982, p. 172, 246-247.
Foarte mulţi cunosc drama celebrei eroine, dar puţini ştiu că lucrarea La Dame aux camelias (Dama cu camelii), pe care o citesc sau o ascultă cu nestăpânită emoţie, nu este decât o re-creare a unui roman adevărat, trăit şi de eroină şi de autor: Dama cu camelii este una din cele mai interesante producţii literare "cu cheie", în care, pe lângă corespondenţa personajului principal cu prototipul său real, intervin şi elemente autobiografice.
Dumas-fiul a fost parcă predestinat a deveni creatorul literaturii de zugrăvire a moravurilor din vremea sa; era o personalitate înzestrată cu spirit de observaţie, care şi-a făurit un ideal din încercarea de a dezvălui şi corecta mentalitatea înapoiată lipsită de scrupule a multora dintre contemporanii săi.
Din fragedă copilărie a fost copleşit de impresii puternice, care i-au creat imaginea unei lumi rău alcătuite. Mama sa era o femeie modestă, o simplă lenjerească. Din legătura ei cu părintele muşchetarilor şi al lui Monte-Cristo se naşte, ca fiu natural, Alexandre Dumas. Mai în vârstă cu zece ani decât Dumas-tatăl, umila lucrătoare se dăruie în întregime creşterii copilului. Din această perioadă datează respectul nemărginit al lui Dumas-fiul pentru mama sa şi atitudinea plină de înţelegere pentru fetele-mame părăsite. În operele sale de mai târziu se întâlnesc numeroase personaje care întruchipează categoria fiului natural, precum şi pe aceea a fetei-mame.

Aşadar, ea intră; străbătu cu fruntea sus mulţimea uluită şi, spre uimirea mea şi a lui Liszt, se aşeză familiară pe banca noastră, deşi nici Liszt, nici eu nu avusesem ocazia să-i vorbim vreo dată; era o femeie de un spirit ales, avea un gust fin şi bun-simţ şi, încântată să înnoade o conversaţie, se adresă în primul rând marelui artist; îi spuse că îl ascultase de curând şi că o vrăjise. El, aidoma acelor instrumente sonore care vibrează înfiorat la adierea boarei dulci de mai, asculta cu o atenţie susţinută vorbirea plină de înţeles, acel grai răsunător, elocvent şi visător totodată. Cu tactul lui de o distincţie desăvârşită, cu farmecul lui elevat şi cu obişnuinţa de a frecventa atât cercurile oficiale cât şi cele ale marilor artişti, se întreba cine e această femeie, care îşi păstra firescul şi libertatea manierelor şi totodată era atât de distinsă, care pornise discuţia şi care, după primele cuvinte schimbate, îl trata cu un aer oarecum trufaş, ca şi cum el i-ar fi fost prezentat la Londra la curtea reginei ori a ducesei de Suterland.