Cartea celor o mie si una de nopti / Vol. II

Descriere

O mie si una de nopti, minunata colectie de povestiri arabe, e socotita printre cele mai frumoase creatiuni ale literaturii universale. Inspirata cel putin in parte dintr-o foarte veche opera persana, Hazar Afzanech, adica O mie de aventuri - vreunul sau mai multi autori necunoscuti i-au dat forma definitiva in Evul Mediu, cam intre anii 750-1250 d. Chr. in romaneste O mie si una de nopti a aparat relativ curand si a devenit repede populara. Ion Gherasim Gorjan a tiparit (1835-1838), sub titlul Halima, patru volume de povestiri arabe, prelucrate dupa
o colectie greceasca. Aproape in acelasi timp (1836), Ion Barac a facut, la Brasov, o adaptare dupa vreuna din traducerile germane a traducerii lui Galland, pe care a dat-o la iveala, tot in patra volume, cu titlul O mie si una de nopti. Amandoua traducerile acestea au fost pe urma retiparite, transformate, completate sau trunchiate de numerosi scriitori populari...
Liviu Rebreanu

In clipita aceasta a istorisirii ei, ªeherezada, fiica vizirului, vazu ca se lumineaza de ziua si, sfioasa, cum ii era obiceiul, nu vroi sa alungeasca povestitul, ca sa nu incalce ingaduinta data de sultanul ªahriar.
Atunci, sora-sa, micuta Doniazada, ii zise: "O, sora mea, ce gingase, si ce dulci, si ce mustoase, si ce neprihanite sunt vorbele tale".
Ea raspunse: "Da atunci ce-ai sa mai zici, in noaptea cealalta, cand ai sa auzi urmarea, daca oi mai fi in viata si daca asa ii va fi pe plac sultanului nostru cel plin de purtari alese si de politsfetie!"
Iar sultanul ªahriar isi zise in cugetul sau: "Pe Allah! n-am s-o ucid decat dupa ce voi auzi sfarsitul povestii, care este tare uluitoare!"
Pe urma, sultanul ªahriar o lua pe ªeherezada in brate; si amandoi petrecura sfarsitul noptii inlantuiti, pana dimineata. Apoi, sultanul se scula si se duse la divanul judetelor sale. ªi numaidecat veni vizirul, si venira si emirii, dregatorii si strajerii, si tot divanul se umplu de lume. ªi sultanul ªahriar incepu sa judece, sa randuiasca treburile, sa-l caftaneasca pe unul intr-o slujba, sa-l mazileasca pe altul, sa puna capat judetelor intocmite, si sa osteneasca astfel pana la sfarsitul zilei. Cand divanul se ispravi, sultanul se intoarse in iatacurile sale si se duse iar la ªeherezada.