Scrieri literare, sociale, istorice

Descriere

Talentul său literar constă în spontaneitate, în introducerea iscusită a parantezelor de plăcută digresiune, în asocierea fericită a ideilor şi amintirilor, rezultând texte cu un relief personal inconfundabil, redactate într-o limbă savuroasă, colorată discret şi regional, de o oralitate abia stăpânită, teren pe care darul improvizaţiei 1-a scutit de migala artistică a compunerii. Oratoria - limpede, elegantă în expresie - nu se resimte de arguţia retorică a altora, Kogălniceanu construind planul cuvântării şi dezvoltând-o cu siguranţă, fără căutarea cu orice preţ a efectelor. De unde farmecul ei literar, întreţinut de căldura temperamentală, de pasiunea argumentaţiei, ceea ce conferă viaţă şi adâncime textului său (...)
Cronologic, istoricul este ipostaza dintâi a personalităţii sale, poate şi cea mai de seamă, fiindcă tot ce a realizat după aceea, ca prozator, ca publicist, ca diplomat, sunt iniţiative ce decurg oarecum din această primă şi esenţială ipostază.
Alexandru Zub, Mihail Kogălnicea-nu istoricul, prefaţă la: M. Kogălni-ceanu, Opere, II. Scrieri istorice, Bucureşti, 1983, p. 5.