Descrierea Chinei

Descriere

In vremea noastra, toata fata pamantului este impartita de catre invatati in patru parti: cea dintai parte, si cea mai mare, se numeste Asia; a doua Europa; a treia Libia; a patra America sau Lumea Noua, pentru ca nu e prea multa vreme de cand a fost descoperita de spanioli. Despre cele din urma trei parti ale lumii nu este nevoie sa vorbim acum; aici insa vom scrie despre Asia, in care se afla si imparatia Chinei.
Asia se numeste cea dintai parte a intregii lumi, care este mai insemnata decat toate celelalte parti, si de la inceput a fost mai aleasa. Numele Asia l-a primit in vechime de la greci, geografii spunandu-i astfel dupa numele unei femei din Grecia antica. Asia este despartita in felul urmator de celelalte trei parti ale lumii, despre care am vorbit mai sus: spre rasarit se margineste cu Marea Oceanului de Rasarit, spre asfintit cu Marea Egee care se intinde pana la Þarigrad, si dupa aceea cu stramtorile Marii Negre, cu insasi Marea Neagra pana la Azov, si de la Azov cu raul Don, in sus. De la izvoarele Donului, hotarul merge de-a dreptul pana la raul Obi, la malul din Siberia al acestuia si tot asa pe Obi, in avalul raului pana la gurile lui, acolo unde se varsa in Marea Oceanului de Miazanoapte, unde Asia se margineste doar cu Marea Oceanului inghetat. Spre miazazi Asia se margineste cu Marea Indica si cu cea Rosie si in felul acesta, pornind de la gurile lui Obi, in sus, pe malul lui, pana la izvoarele Donului si pana la Azov si Þarigrad, tot ce se afla la dreapta se numeste Europa, iar tot ce se afla la stanga se numeste Asia. De aceea orasul imparatesc Moscova este mai degraba in partea Asiei, decat in Europa. Iar Asia este mai mare decat celelalte parti ale pamantului nu numai prin intindere, ci si prin imbelsugare in tot ce este de trebuinta omului: ea le intrece pe toate celelalte mai ales prin vechime, pentru ca in Asia a facut Dumnezeu raiul si tot aici au fost creati si primii oameni, stramosii nostri Adam si Eva, unde neamul lor a vietuit pana la potop. Asijderea, dupa potop, tot din Asia s-au raspandit in celelalte parti ale lumii toate limbile si neamurile. In Asia isi afla inceputul religia, obiceiurile cetatenesti, ridicarea oraselor; scrisul si invatatura tot de aici au pornit, In Asia a binevoit Mantuitorul omenirii sa se intrupeze, sa traiasca si sa moara pentru neamul omenesc, si de acolo s-a inceput si mantuirea noastra crestineasca. De aceea, pe buna dreptate, cu toate ca, datorita marii sale intinderi - caci are o lungime de 6.800 de verste, iar in latime are 6.100 - Asia cuprinde multe si mari imparatii, totusi, dintre toate acestea nici una nu se poate asemui cu imparatia Chinei, pentru ca ea este cea mai veche dintre toate: si ceea ce la alte imparatii lipsea, chinezii cunosteau, caci ei aveau si obiceiuri cetatenesti si stapaneau si invatatura artelor. Apoi istoria si cartile lor isi au inceputul cu vreo 3 000 de ani inaintea intruparii Mantuitorului - iar de atunci pana astazi sunt patru mii cinci sute patruzeci si patru de ani - si inca de pe atunci ei cunosteau si stiinta, si astrologia, si unele instrumente vechi, si inca din vremea aceea aveau carti minunate si chiar pravile obstesti. ªi inca de pe atunci sta scris totul limpede pana astazi, in cartile lor vechi - intr-un cuvant, despre vechimea si nobletea lor vorbesc faptele insele si cursul vremii. Chinezii sunt vestiti inainte de toate pentru lucrarea matasii, caci in cartile lor cele mai vechi sta scris ca la ei matasea a inceput sa se lucreze cu 2 800 de ani inainte de intruparea Mantuitorului adica la 2 648 de ani de la facerea lumii.
De la chinezi au invatat toate neamurile de pe pamant cum se lucreaza matasea si nu numai atat; de la ei au deprins si arta de a naviga cu busola ori de a turna tunurile cele mari si flintele, precum si [mestesugul] de a tipari carti, [mestesug] despre care vom vorbi pe larg mai la vale. Dar pentru o mai buna intelegere a vechimii imparatiei lor, vom scrie pe scurt, din condica lor letopisetul dinastiei imparatilor chinezi.

Þinand seama de epoca, Descrierea Chinei poate fi socotita o monografie exemplara, in care datele istorice, geografice si statistico-administrative au fost imbinate cu expunerea elementelor de cultura materiala si apoi legate strans de aspectul economic, in asa fel incat, in mod firesc, sa se vorbeasca de institutiile sociale, de ideologia, arta populara, traditiile, obiceiurile, legendele, firea si ocupatiile
poporului chinez. Stradania de a talmaci si a face cunoscuta si la noi in tara aceasta opera a spatarului este un modest omagiu adus lui Nicolae Spataru-Milescu, invatatul care, pornind de pe meleagurile Moldovei, a pasit alaturea cu atatia invatati care, in secolul al XVII-lea, au mai adaugat o pagina la istoria culturii omenirii.
Corneliu Barbulescu