Snoave sau povesti populare

Descriere

Cu siguranta, Ispirescu este un prelucrator, nu un culegator fidel (nici unul dintre contemporani nefiind, dealtfel, folclorist in sensul de astazi si, de la Alecsandri citire, toti umblau dupa bunul lor plac in textele culese), dar un prelucrator foarte modest, catusi de putin artist. Limba basmelor lui este lipsita de orice culoare: nici taraneasca, nici oraseneasca, nici populara, nici culta; naratiunea este liniara si din cale afara laconica (exceptand Praslea, unde gasim dovada a unui lux neinchipuit, stranse laolalata o mare cantitate de motive si procedee); singura atitudine perceptibila a povestitorului este de obicei aceea moralizatoare, el neparand sa puna pret pe alte valori decat pe acelea stricte de continut. Era normal, in aceste conditii, ca Ispirescu sa ajunga la Povestile unchiasului sfatos, adica la repovestirea intr-o maniera simplificata si naiva a unor mituri sau legende istorice, sau la insemnarea de calatorie mai mult instructiva decat estetica. Tonul prozei lui vesteste tot mai mult, dupa 1880, samanatorismul.
Nicolae Manolescu