Fluturi (3 volume)

Descriere

Se spune că, atunci când citeşti unele cărţi, nu poţi sau nu ştii cum să vezi şi să treci dincolo de coperţi, dincolo de aparenţe, dincolo de cuvinte. Unele cărţi sunt aşa, iar altele sunt altfel. Sunt cărţi care te fac să pătrunzi cu paşi timizi şi mici, în lumea şi în sufletul celui care le-a scris. Iar cartea Fluturi este o invitaţie în universul unui suflet. Povestea începe oarecum timid, ca să continue cu paşi grăbiţi şi să sfârşească printr-o avalanşă, aparent haotică, a tot ceea ce înseamnă şi poate aduce iubirea în viaţa unui om: fluturii iubirii, fericire fără margini, lacrimi şi amărăciune, dezamăgire şi resemnare.

Citind cartea, descoperi magia fluturilor, care într-o singură zi se nasc, iubesc şi mor. Ei asistă la propria lor naştere şi îşi trăiesc viaţa, ca să asiste chiar şi la propria moarte. Au parte de iubiri stinghere care ofilesc şi visează pe flori străine, deseori nesărutate, făcându-le să vibreze a goluri neplânse, a doruri neînvinse. Fluturii iubirii ating pe oricine găsesc frumos. Ei surprind întreaga esenţă a lumii, în dorul dintre două bătăi de aripi. Se bucură alungând şi respirând doruri nebune, şoptind la fiecare deschidere de aripi, iubire.

Iubirea face ca, în timp, măştile oamenilor să cadă, pentru că prea puţini sunt cei care, odată dezveliţi de măşti, mai pot privi printre şi spre iluziile vinovate pe care le-au creat sau păstrat şi să topească lacrimi, prin sărutări fierbinţi, cu care să alunge toate umbrele vieţii.

Citind cartea Fluturi, te bucuri de un univers plin de emoţii şi te regăseşti în fiecare zbucium. Iar la finalul poveştii, te bucuri că Fluturi nu este doar o poveste, regăsind părţi din sufletul tău ascunse acolo, între pagini. La sfârşit, te bucuri, zâmbeşti şi mulţumeşti pentru tot: că ai cunoscut şi trăit iubirea cu toţi fluturii şi cu toate lacrimile ei, că ai avut parte de prietenii adevărate şi sincere, că ai crescut printre cei mai minunaţi şi delicaţi oameni, că te-ai pierdut ca să te regăseşti, pentru că toate au un rost şi pentru că nimic nu este întâmplător…

Cititorilor mei, cu multă dragoste!

Irina Binder

„Drumul meu către aflarea inimii Irinei Binder a avut o traiectorie ușor deviată de la parcursul obișnuit, cel clasic, cititor-autor. Pentru că am avut marele noroc să cunosc mai întâi de toate omul și abia mai apoi scriitoarea. însă oricare ar fi fost punctul de plecare în relația dintre noi două, sunt convinsă că ziua de azi m-ar fi găsit la fel de îndrăgostită de Irina Binder întreagă.
Cine are curajul să-și devoaleze cele mai intime și profunde sentimente? Cine are puterea să privească o lume întreagă drept în ochi și să susțină cu mândrie și orgoliu «sunt cel mai frumos om de pe Pământ!» astăzi, când lașitatea de a nu fi noi înșine ne aruncă, de cele mai multe ori, în adânci neguri ale depresiei? Când a nu ne prețui a devenit o virtute? Irina Binder este ea însăși în tot. Are curajul de a-și trăi viața cu tot ce are ea mai bun sau mai rău. Inclusiv ca autoare a Fluturilor ei cu accente autobiografice.
Irina Binder este o femeie frumoasă și onestă, un om bun, o femeie sclipitoare și un narator excepțional. Și mândră de a fi ea, întreagă, într-o lume de copii trase la indigo, unde minciuna se lăfăie în luxul pe care i-l asigură așezarea pe picior de egalitate cu adevărul.
Fluturii autoarei Irina Binder se coboară lin pe noptiera de la capătâiul patului nostru și ne veghează de acolo somnul, liniștindu-ne și alungându-ne coșmarurile ce ne dau târcoale cu o zvâcnire de aripi sau încurajându-ne tăcut încercările timide de zbor neînfrânt… din vis.
Irina Fluturilor sunt eu. Ești tu. Sălășluiește în fiecare dintre noi, în fiece femeie care a plâns, a sperat, a trădat, a înțeles, a mințit, a sperat. Și peste toate acestea, a iubit.
Iar la final, după lectura demersului literar al Irinei Binder, fermecător, profund și plin de emoție, de o franchețe brutală, într-un exercițiu suprem de sinceritate și acceptare, să ne redescoperim exact așa cum suntem în miezul nostru – oameni care avem «şi calităţi, şi defecte».”

Cu admirație și prețuire. Cu iubire.

Carmen Voinea-Răducanu

„Fluturi este o poveste de iubire spusă altfel. O recomand adeseori celor care au uitat să iubească. Recitesc adesea din ea şi iubirea e la fel de proaspătă. Iubesc iubirea! Adu în viaţa ta lucruri care nu pot fi cumpărate cu bani – ele sunt cele mai valoroase! Ridică-te, îmbracă-te frumos şi urmează-ţi visurile! Eşti o minune! Iartă! Iubeşte! Bucură-te!” — Hrisostom Filipescu

„Scrisul e ca o luptă pe care, dacă o duci la capăt cu demnitate, cu dragoste, cu eroism, cu jertfelnicie, cu atenție, cu devotament faţă de Cel Care ți-a pus pana harului în mâna sufletului, fiind deplin conștient de valoarea, responsabilitatea și urmările sale, ajungi să transformi vieţile oamenilor. Ca duhovnic al autoarei, eu, unul, consider că ea a avut și are ceva de spus lumii prin frumoasa poveste pe care ne-a împărtăşit-o în Fluturi. Vor fi multe de învățat din carte și mai multe la care se cere profunzime în gândire, dar la sfârșitul poveștii va rămâne în mintea și în sufletul fiecăruia dintre noi, cei care am râs și am plâns pe parcursul cărții, imaginea frumoasă a omului reprezentat de Irina. Om care a râs, a plâns, s-a bucurat, a deznădăjduit, a luptat și s-a resemnat, a murit părerilor altora și a înviat speranței, și-a rupt sufletul în bucățele mici pentru cine nu a meritat, pentru ca apoi să și-l adune, când nu se aștepta, din sufletele oamenilor care i-au dovedit iubirea. Asta înseamnă a scrie cu adevărat, a scrie cu sufletul tău în sufletul celuilalt.” — Preot D.I.

„Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge personaj într-o carte. Poate că nu e nimic extraordinar în asta, dar să fii prietena Irinei este o binecuvântare. Le mulțumesc cititorilor ei care și-au exprimat simpatia față de mine și-i mulțumesc Irinei că a scris povestea asta. Eu știu foarte bine că și-a rupt din inimă fiecare cuvânt.”

Cu drag,
Simona
(prietena Irinei din carte)