Colosul. Ascensiunea și decăderea imperiului american

     

Seria Historia, coordonată de Mihai-Răzvan Ungureanu, a trecut binișor de 100 de titluri și se cuvine, din nou și din nou, și din nou, să o elogiem fără rezerve pentru calitatea extraordinară a lucrărilor publicate. Această carte însă nu este, la modul absolut, și cea mai recentă dintre cele scrise și publicate de faimosul istoric britanic și, dacă adăugăm acestei observații și faptul că tematica ei este, și acum, una dintre cele mai provocatoare cu putință, vom putea spune că publicarea ediției românești la, iată, 15 ani distanță de ediția originară poate să joace și rolul unui experiment intelectual. Documentarea condiției imperiale a Statelor Unite este abundentă și, dacă nu impecabilă (deși mie așa îmi pare – căci Statele Unite au, prin lentila „imperială“ privite, tot ceea ce au avut alte mari imperii și mai mult decît atît chiar), atunci măcar foarte greu de combătut.

     

Documentarea condiției imperiale a Statelor Unite este abundentă și, dacă nu impecabilă (deși mie așa îmi pare – căci Statele Unite au, prin lentila ”imperială” privite, tot ceea ce au avut alte mari imperii și mai mult decat atat chiar), atunci măcar foarte greu de combătut. Să insistăm asupra părții secunde a argumentului pe care îl generează și susține Ferguson în această carte – și anume, asupra ambivalenței sau chiar a ambiguității în materie de asumare a acestei condiții. Reacțiile care au curs în anul care s-a interpus între ediția primă și cea din 2005 a cărții au fost numeroase și au alimentat dezbatarea despre ceea ce am putea numi, și aici, în chestiunea imperialismului, ”fuga de sine”. O spune Niall Ferguson însuși – sub inventarul acceptării ideii că ”negarea ideii de imperiu” e un fel de condiție națională în SUA: ” Am descoperit că în randul liberalilor americani este acceptabil să spui că Statele Unite sînt un imperiu – cu condiţia să dezaprobi asta. Este permis şi să afirmi, printre conservatori, că puterea americană e potenţial benefică – dar cu condiţia să nu o califici drept imperialistă. Neîngăduit este să spui că Statele Unite sînt un imperiu şi că lucrul ăsta s-ar putea să nu fie chiar aşa de rău. Colosul şi-a propus să facă exact asta, reuşind astfel să-i irite şi pe criticii conservatori, şi pe cei liberali. Conservatorii au respins argumentul meu potrivit căruia Statele Unite sînt, ba chiar au fost mereu un imperiu. Liberalii au fost şocaţi de sugestia mea că imperiul american ar putea avea şi atribute pozitive, nu doar negative”.

     

Perimetrul de discurs al cărții pe care o dedică Statelor Unite (trebuie spus și că mai bine de un sfert din volum este acoperit cu note și bibliografie – impresionante în sine și ele!) este secționată în două calupuri inegale: prima parte și, totodată, partea cea mai consistentă (echivalentul a aproximativ jumătate din carte) e despre ascensiunea Imperiului; partea a doua e o narațiune care problematizează ”marker”-ii unei decăderi imperiale. Documentarea condiției imperiale a Statelor Unite este abundentă și, dacă nu impecabilă (deși mie așa îmi pare – căci Statele Unite au, prin lentila ”imperială” privite, tot ceea ce au avut alte mari imperii și mai mult decît atît chiar), atunci măcar foarte greu de combătut.

     

Cea mai recentă lucrare, tradusă în limba română, a istoricului Niall Ferguson, Colosul. Ascensiunea și decăderea Imperiului American este o argumentație vastă, întinsă pe aproximativ 300 de pagini, cu bibliografie și note, a două idei interdependente: Statele Unite ale Americii au fost și sînt un imperiu și ar fi bine ca în viitor să-și asume acest statut. Demonstrației istorice a imperialismului american i se adaugă preferința autorului pentru un astfel de proiect istoric. Pentru tînărul cercetător, imperiul american corespunde cel mai bine misiunii istorice pe care americanii și-au însușit-o încă de la începuturile existenței republicii, și anume de a detrona pe dictatori, de a-și importa instituțiile și valorile democratice, de a genera prosperitate peste tot unde intervine, cu alte cuvinte, de a face lumea mai bună. Într-o formulare esențializată, ideea susținută pe tot parcursul lucrării este: S.U.A. reprezintă cel mai important imperiu din ultimele două secole și ar fi bine ca în viitor să-și asume mai mult acest rol pentru a deveni mai eficient.