Tânărul Stalin

Mitificarea lui Stalin a fost unul dintre pilonii acestui edificiu grandios. Biografia sa a fost expurgata de tot ceea ce putea parea neconvenabil. Inamicii sai au fost stersi, literalmente, din istorie si din enciclopedii. Exercitiul orwellian a fost, in URSS, un fapt cotidian. Cultul stalinist a fost ofranda inchinata de URSS pe altarul zeitatii antropofage care i-a imaginat insusi chipul. Urmas al lui Stalin, inovator al marxism-leninismului, Stalin a levitat deasupra acestui spatiu insingerat de fabrici, colhozuri, lagare de concentrare. Exista, undeva, ascuns in pintecele acestei naratiuni regizate partinic, un Stalin de dinaintea lui Stalin: este acel personaj care se ridica in ierarhia bolsevica, ducind o viata ce nu are nimic in comun cu rigiditatea clasica a mitului ambalat oficial. Cartea lui Simon Sebag Montefiore este inchinata acestui tinar Stalin, cel de dinaintea lui 1917. Inainte de a fi parintele URSS, Stalin este unul dintre cei ce populeaza subterana revolutionara si spatiul interlop.

Studiul lui Simon Sebag Montefiore mi se pare esential dintr-o alta perspectiva, poate putin mai greu acesibila la o prima vedere si lectura. Stalin din anii 1930-1955, cel care a ucis milioane de oameni (evident, nu direct, pentru ca avea o aversiune pentru a comite crime cu propriile miini preferind sa-i puna pe altii, ceea ce se va dovedi mult mai periculos) nu are cum sa fie inteles fara a studia cu mare atentie chiar „tanarul Stalin”, perioada lui (de)formativa. Pentru ca practic toate trasaturile caracterilogice ale tiranului Stalin s-au constituit/au aparut/s-au dezvoltat in cele doua decenii care au premers momentul 1917. Si aici trebuie incluse: manipularea si cunoasterea profunda a oamenilor, lipsa oricaror scrupule in vederea indeplinirii Telului revolutionar suprem, ingeniozitatea, cinismul, teatralitatea, indiferenta suverana fata de suferita pe care o provoca chiar si celor mai apropiati (mamei, primei sotii), cruzimea si curajul de a risca, nu inainte de a analiza profund toate aspectele unei situatii. Nu degeaba tocmai aceasta cunoastere profunda a vietii criminale din Georgia avea sa faca diferenta atunci cind Stalin a dorit sa inlature o pleiada de intelectuali care-i erau superiori spiritual, dar pe care i-a casapit si manipulat fara mila (Trotki, Zinoviev, Buharin etc.).

In Tinarul Stalin deslusim citeva detalii biografice carora le-am putea da o interpretare freudiana. Dar mi se pare putin. Istoricul britanic, la rindul lui un bun povestitor, se bazeaza insa si pe multe documente pentru a contura personalitatea acestui demon al comunismului sovietic si al istoriei europene. Sa fie vorba de ambitie nemasurata, de razbunare impotriva unor traume suferite in copilarie si adolescenta, experientele legate de razboi sau sa fie mediul de vina, societatea? Alcoolul – in cazul lui Hitler nu se potriveste, era vegetarian, nu punea gura pe bautura, nu fuma, si totusi a facut rele cit cuprinde si el – o fi jucat vreun anume rol, dar care rus nu bea, si nu toti au ajuns Stalin. Adica un criminal. Sau un erou, cum il considera cine stie ce babusti din Siberia, care si azi lacrimeaza cind aud imnul URSS si-l pling pe „tatucul” lor. O carte bazata pe o uriasa bibliografie – multumirile, notele, bibliografia selectiva si indexul de nume aduna aproape 100 de pagini! –, o carte girata de prestigiul lui Robert Conquest si Robert Service, o carte despre ravagiile pe care le face setea de putere. Egolatria. Megalomania. Autocratia. Oricite defecte ar avea o democratie – si putem gasi destule cusururi, in trecut sau in prezent –, este de preferat unei dictaturi care, iata, in cazul lui Stalin, a facut peste 20 de milioane de victime. Ce sa mai spunem?!

Prima noastra afirmatie poate sa para intr-adevar socanta: cum se poate ca viata unei jumatati de umanitate sa depinda de un singur om si de instinctele acestuia formate la tinerete? Stalin n-a manifestat cine stie ce creativitate politica. El a fost beneficiarul pragmatic al felului in care a fost alcatuita lumea bolsevic-sovietica pe baza rasucirii creative a ideologiei marxiste de catre Lenin. Credinta acestuia din urma, inspirata de Cernisevski si Neceaev, cum ca revolutia marxista nu poate fi infaptuita decit de o avangarda redusa ca numar de revolutionari de profesie, a caror intreaga viata este dedicata douazeci si patru de ore din douazeci si patru doar revolutiei, adica puterii, si organizata conspirativ ca un ordin militar-religios, s-a tradus mai tirziu in ceea ce avea sa fie numit „centralism democratic” si „dictatura a proletariatului”. Pe acestea din urma Stalin le-a exploatat fara nici un scrupul.

Nu pot sa nu remarc laboriosul proces de realizare a acestei carti, bibliografia impresionanta, varietatea marturiilor, multe dintre ele (daca nu cumva majoritatea) provenind din Georgia natala, unde au fost descoperite de catre istoricul britanic citeva jurnale intime ale celor care l-au cunoscut pe Soso (Stalin) in perioada adolescentei sau zbuciumatei tinereti si care au supravietuit in arhivele locale, in mod miraculos, Marii Terori si anilor cultului personalitatii desantate, cind orice referire deranjanta putea sa-l coste scump pe cel care o emitea, indiferent cit de apropiat fusese de dictator. Au mai fost folosite interviurile cu rarii martori ai perioadei care au supravietuit sau arhivele din Baku, Moscova, Batumi, pe linga cele din Tibilisi, Gori, toate aceste marturii scrise in georgiana sau azera si mai putin in rusa.Un efort titanic pentru ca volumul este rodul a zece ani de cercetari in douazeci si trei de orase, in noua tari, pentru a scrie o carte esentiala pentru a intelege originea sistemului totalitar stalinist.