Ramasitele zilei

     

După ce am citit acum 2 ani Să nu mă părăsești și care mi-a lăsat o impresie confuză la început, având nevoie de puțin timp pentru a sedimenta emoțiile și informațiile primite în urma lecturii (concluzia, oricum, e că mi-a plăcut mult cartea după ce am reușit să-mi pun în ordine opiniile), mi-am spus să citesc o nouă carte a autorului și anume Rămășițele zilei. Din câte îmi dau eu seama din lectura celor două cărți, Ishiguro scrie despre OM și condiția sa. Nu contează ce om și ce condiție, el abordează totul la nivel spiritual, social, psihologic, emoțional etc. Și-mi place acest lucru, mă provoacă să gândesc, mă antrenează în a înțelege mai bine anumite lucruri și a reuși să-mi lărgesc orizonturile. Rămășițele zilei e o carte despre demnitate dar în același timp despre politică, libertatea gândirii și piedici sociale, despre iubire “altfel”, despre ambiție (sau cum e percepută aceasta de fiecare) și despre regrete. Ce ne facem când o viață-ntreagă am crezut că procedăm corect, că alegerile noastre sunt cele bune și cele care ne mulțumesc și pe noi și pe ceilalți iar spre finele ei explodează o serie de emoții și păreri de rău cu privire la răsucirea tuturor opiniilor și așteptărilor la 180 grade. Cartea este o lecție de viață în adevăratul sens al cuvântului. Mi-a plăcut nespus de mult și nu în special pentru “plot” ci pentru anumite opinii, principii expuse. Ador cărțile care mă determină să le trec prin mai multe site până să-mi formez o părere asupra lor și asupra a ceea ce vor să transmită. O recomand!