Bafta, Devla şi Haramul. Studii despre cultura şi religia romilor

     

Am încercat să descriu în carte această dilemă. Antropologii ar spune, mai degrabă, și țigan, și rom. Activiștii ar spune, scurt și apăsat: „rom”! Eu am încercat să găsesc o cale de mijloc. Nu am schimbat interviurile de teren unde apărea denumirea de „țigan” sau unde autorii consacrați foloseau acest termen. Dar, din respect pentru tînăra intelighenția roma și/sau țigănească, am folosit termenul de „rom”. sînt, în această privinșă, foarte partajate opiniile. În Occident și în literatura occidentală, vreau să subliniez aceasta, oamenii sînt mult mai relaxați cînd vine vorba de terminologie. În schimb, folosirea termenului „țigan” sau „rom” ridică probleme reale pe teren. O parte din cercetările pe care le-am făcut pentru această carte s-a derulat în Franța – am intrat într-o mare tabără de „gitanes” franci-spanioli și mi s-a spus la modul direct și aproape puțin violent să nu îndrăznesc să îi fac „romi”, pentru că ei sînt „gitanes”. Și sînt foarte mîndri de asta!

     

Încă de la lectura cuprinsului, surprind amploarea și aparenta inepuizabilitate a subiectului în sfere diverse, de la antropologie, imagologie și sociologie pînă la cultura de masă. Faptul că Mirel Bănică reușește să scrie, în egală măsură, despre practicile religioase ale romilor, despre felul în care aceștia negociază complicata și inevitabila relație dintre viață și moarte, dar și despre reprezentarea lor în mentalul majoritar, aduce la lumină o profundă dorință de cunoaștere dincolo de stigmat, de etichete și de prejudecăți. ... E o realizare deloc de neglijat, mai ales în situația în care despre romi s-a scris dezorganizat, contrariant și, nu de puține ori, extrem de subiectiv.

     

De un entuziasm absolut molipsitor – pe mine m-a cucerit încă de la primele pagini – în relatarea datelor pe care le culege de pe teren cu privire la romi, Mirel Bănică nu-și asumă postura de antropolog, însă pare a realiza un adevărat decapaj pentru a ajunge la esența lucrurilor. Nu l-am simțit în niciun moment al lecturii ca fiind genul acela de autor preocupat de un subiect „exotic”, ci dimpotrivă, o persoană sincer interesată și, aș adăuga, cu totul fascinată de tot ceea ce înseamnă cultura romilor. Cu toate că volumul propus e departe de a fi o scriitură exhaustivă pe marginea acestui subiect, ne prezintă aspecte ale lumii rome pe care eu, cel puțin, nu le-am cunoscut pînă la acest moment. E foarte interesantă discrepanța care există la nivel de mentalitate a societății românești între aparență și esență în ceea ce îi privește pe romi.