Vocabularul european al filosofiilor

(…) Vocabularul este şi un manifest. Este cert că trăim o perioadă în care, sub presiunea diferitelor ramuri ale ştiinţei în care comunicarea are sensuri diverse, ne place mult să ne imaginăm cum engleza creşte şi ne inundă gîndirea, tot aşa ca ridicarea nivelului oceanului planetar în urma încălzirii globale. Tratînd savant însăşi natura vocabularului filosofic al limbii engleze, Vocabularul arată tacit trei lucruri ferme, dar probabil şi amuzante: că natura gîndirii este creatoare de limbaj, că practica reflecţiei diversifică limbile şi că speranţa noastră în limba unică a globului va sfîrşi ridicol în dezmembrarea însăşi a limbii engleze, făcută de vorbitori (şi gînditori, mai ales gînditori!) a căror natură este în mod esenţial plurală.

Din cînd în cînd, cîte o carte ajunge pe raftul întunecos și îl tulbură cu o lumină blîndă. Locul ei, după titlu, pare că ar fi aici, dar cînd se deschide, ea trage mai degrabă spre colțul cu formidabilele enciclopedii ilustrate ale copilăriei. Viața nu dispare din paginile ei, iar conceptele și autorii par mai degrabă personaje ale unei povești pline de primejdii, descoperiri, încercări și victorii. Astfel este și Vocabularul european al filosofiilor (Polirom, 2020), coordonat de Barbara Cassin și tradus și completat în limba română de un colectiv coordonat de Anca Vasiliu și Alexander Baumgarten.

Mai mult decît o artă, comunicarea este un efort, cu atît mai mult cînd arta și efortul au ca obiect terminologia filosofică. Un asemenea efort fondează traducerea în limba română a Vocabularului european al filosofiilor, coordonat de Barbara Cassin, apărut anul acesta la Editura Polirom. Cele peste 1500 de pagini ale supranumitului Dicționar al intraductibilelor ne arată legături și limite, echivalențe și echivocități a peste 400 de termeni aparținînd limbajului conceptual european, urmărind după caz rădăcinile lor grecești sau latine, istoria lor conceptuală și utilizarea lor în cultura contemporană. În fond, este vorba despre efortul unei echipe cu nume de referință (Rémi Brague, Alain de Libera, Jean-François Courtine) de a pune în evidență fertilitatea glisărilor semantice ale termenilor gîndirii în trecerea lor dintr-o limbă europeană în alta. Întrebarea centrală a cărții este simplă: cum trăiește filosofia în diversitatea lingvistică europeană? Dar răspunsul implică argumente complexe: numai în această diversitate este filosofia fertilă, în infinitele ei negocieri cu granițele fiecărei limbi.

O superproducție editorială: un volum de peste 1500 de pagini, cu aproape 100 de colaboratori, tradus de către o echipă formată din zeci de specialiști (care a updatat sumarul original, introducînd și termeni din arealul „vocabularului filozofic românesc”). Nu este o carte care se adresează doar celor interesați de filozofie, ci un instrument util tuturor celor care vor să-și extindă/ verifice/ problematizeze bagajul intelectual. 

Este o lucrare capitală, clădită cu un efort impresionant, o busolă esențială pentru cunoaștere, necesară indiferent de gradul cu care sîntem imersați în preocupările legate de gîndirea europeană.