Cascada soaptelor

     

Am fost întotdeauna o mare fană a cărților despre călătoria în timp. Pur și simplu ador premiza de călătorie în timp. Din aceast motiv am acceptat cu mare entuziasm să citesc cartea de debut a autoarei Elizabeth Langston, chiar dacă nu știam la ce să mă aștept. Cascada Șoaptelor a fost o lectură drăguță, de care m-am bucurat și care m-a relaxat. Mi-ar fi plăcut să-i fi dat o notă mai mare, însă au existat câteva aspecte care nu m-au lăsat să mă bucur complet de această lectură. Sunt multe motive pentru care aș recomanda această carte. Unul dintre acestea este ideea genială pe care a avut-o autoarea: Cascada Șoaptelor. Aceasta este una dintre cele mai bune idei din cărțile pentru adolescenți pe care le-am citit până acum. Povestea mi s-a părut bună, dar un aspect mi-a plăcut mai mult decât celelalte. Acesta este felul în care autoarea a reușit să recreeze spiritul și atmosfera secolului al 18-lea. Citind capitolele din perspectiva Susannei, am avut uneori impresia că citesc un roman clasic. De asemenea, diferențele dintre cele două secole au fost foarte bine accentuate. Mi-a plăcut la nebunie nedumerirea Susannei în legătură cu lucruri pe care noi le considerăm banale, reacțiile ei fiind firești. La fel mi-a plăcut și felul în care Mark a încercat să îi explice cât mai multe despre lumea noastră. Personajele principale mi-au plăcut, însă nu mi-au plăcut ambele în aceeași măsură. Mark mi s-a părut un personaj ușor anost și destul de prost dezvoltat, cu doar câteva interese și subiecte care să îl macine. Susannah, în schimb, este un personaj foarte bine creat. Ea este deșteaptă, matură, altruistă, protectivă și iubitoare. Are o poveste emoționantă care te face să o simpatizezi și să îi urmărești povestea cu sufletul la gură. Pot spune că, în ciuda lucrurilor care nu mi-au plăcut la ea, cartea aceasta m-a captivat. Mi-a plăcut povestea Susannei, și m-am bucurat de multe scene din carte. Ultimele capitole au fost pline de suspans, complet imprevizibile și m-au făcut să dau paginile mai repede. Lista lucrurilor care nu mi-au plăcut începe cu ceva destul de superficial, însă esențial pentru carte: coperta. Nu îmi place absolut deloc. Mi s-a părut ieftină și deloc potrivită cu povestea. Un alt lucru care m-a deranjat a fost scrisul copilăresc al autoarei. Elizabeth mai are ceva de muncă în această privință, însă are potențial. Personajele se dezvoltă într-un mod dezechilibrat. Pe parcursul cărții, Susannah se dezvoltă incredibil de mult, pe când Mark nu evoluează aproape deloc. Majoritatea personajelor sunt slab dezvoltate și aproape invizibile, chiar dacă erau foarte importante pentru poveste. Relația dintre Susannah și Mark nu m-a încântat aproape deloc. Aproprierea lor mi s-a părut prea bruscă, total nefirească, iar dragostea dintre ei a fost aproape instantanee. De asemenea, felul în care ei au abordat Cascada Șoaptelor mi s-a părut nefiresc. Nici unul nu își pune întrebări despre felul în care Cascada funcționează, acceptând fenomenul acesta straniu cu o ușurință de-a dreptul enervantă. Am simțit că autoarea nu a încercat deloc să explice cum funcționează această cascadă. Mi-ar fi plăcut să fi existat un fel de tipar care să explice modul în care cele două personaje din carte puteau trece dintr-un secol într-altul. Se păre că autoarea nu a considerat acest lucru ca fiind important, lucru care m-a deranjat. Per total, Cascada Șoaptelor e o combinație între o carte clasică și una modernă, perfectă dacă vrei un roman ușor, care să te captiveze și să te trimită în alte timpuri. O recomand adolescenților care se simt atrași de istorie și de poveștile de dragoste anormale. Notă: 3 stele din 5